Iov 13
1 Iată, ochiul meu le-a văzut toate acestea, urechea mea a auzit și le-a înțeles.
Aj, všecko to vidělo oko mé, slyšelo ucho mé, a srozumělo tomu.
2 Ce cunoașteți voi, cunosc și eu; nu vă sunt inferior.
Jakož vy znáte to, znám i já, nejsem zpozdilejší než vy.
3 Cu siguranță aș vorbi celui Atotputernic și doresc să mă judec cu Dumnezeu.
Jistě žeť já s Všemohoucím mluviti, a s Bohem silným o svou při jednati budu.
4 Dar voi sunteți făuritori de minciuni, toți sunteți doctori de nimic.
Nebo vy jste skladatelé lži, a lékaři marní všickni vy.
5 O, de ați tăcea de tot! Aceasta v-ar fi înțelepciunea.
Ó kdybyste aspoň mlčeli, a bylo by vám to za moudrost.
6 Auziți acum întâmpinarea mea și dați ascultare la pledoariile buzelor mele.
Slyštež medle odpory mé, a důvodů rtů mých pozorujte.
7 Veți vorbi stricat pentru Dumnezeu? Și veți vorbi înșelător pentru el?
Zdali zastávajíce Boha silného, mluviti máte nepravost? Aneb za něho mluviti máte lest?
8 Veți fi părtinitorii lui? Vă veți lupta de partea lui Dumnezeu?
Zdaliž osobu jeho přijímati budete, a o Boha silného se zasazovati?
9 Este bine ca el să vă cerceteze? Sau așa cum un om batjocorește pe altul, îl batjocoriți pe el?
Zdaž vám to k dobrému bude, když na průbu vezme vás, že jakož člověk oklamán bývá, oklamati jej chcete?
10 El cu siguranță vă va mustra, dacă părtiniți în ascuns.
V pravdě žeť vám přísně domlouvati bude, budete-li povrchně osoby jeho šetřiti.
11 Nu vă va înfrica măreția lui? Și nu va cădea peste voi groaza lui?
Což ani důstojnost jeho vás nepředěšuje, ani strach jeho nepřikvačuje vás?
12 Amintirile voastre sunt ca cenușa, trupurile voastre ca trupuri de lut.
Všecka vzácnost vaše podobná jest popelu, a hromadám bláta vyvýšení vaše.
13 Tăceți, lăsați-mă în pace, ca să vorbesc și să vină peste mine ce va veni.
Postrptež mne, nechať já mluvím, přiď na mne cokoli.
14 Pentru ce să îmi iau carnea în dinți și să îmi pun viața în mâna mea?
Pročež bych trhati měl maso své zuby svými, a duši svou klásti v ruku svou?
15 Chiar dacă m-ar ucide, totuși mă voi încrede în el; dar îmi voi apăra căile înaintea lui.
By mne i zabil, což bych v něho nedoufal? A však cesty své před oblíčej jeho předložím.
16 El de asemenea va fi salvarea mea, căci un fățarnic nu va veni înaintea lui.
Onť sám jest spasení mé; nebo před oblíčej jeho pokrytec nepřijde.
17 Cu urechile voastre, ascultați cu atenție cuvântul meu și vorbirea mea.
Poslouchejte pilně řeči mé, a zprávu mou pusťte v uši své.
18 Priviți acum, mi-am rânduit cauza; știu că voi fi declarat drept.
Aj, jižť začínám pře své vésti, vím, že zůstanu spravedliv.
19 Cine este cel ce se va certa cu mine? Pentru că acum, dacă îmi țin limba, îmi voi da duhul.
Kdo jest, ješto by mi odpíral, tak abych nyní umlknouti a umříti musil?
20 Numai două lucruri nu îmi face; atunci nu mă voi ascunde de tine.
Toliko té dvoji věci, ó Bože, nečiň mi, a tehdy před tváří tvou nebudu se skrývati:
21 Retrage-ți mâna de la mine și să nu mă înspăimânte groaza ta.
Ruku svou vzdal ode mne, a hrůza tvá nechť mne neděsí.
22 Atunci cheamă și voi răspunde; sau lasă-mă să vorbesc iar tu răspunde-mi.
Zatím povolej mne, a buduť odpovídati; aneb nechať já mluvím, a odpovídej mi.
23 Cât de multe sunt nelegiuirile și păcatele mele? Fă-mă să cunosc fărădelegea mea și păcatul meu.
Jak mnoho jest mých nepravostí a hříchů? Přestoupení mé a hřích můj ukaž mi.
24 Pentru ce îți ascunzi fața și mă socotești ca dușmanul tău?
Proč tvář svou skrýváš, a pokládáš mne sobě za nepřítele?
25 Vei zdrobi o frunză purtată încoace și încolo? Și vei urmări tu miriștea uscată?
Zdaliž list větrem se zmítající potříti chceš, a stéblo suché stihati budeš?
26 Căci tu scrii lucruri amare împotriva mea și mă faci să moștenesc nelegiuirile tinereții mele.
Že zapisuješ proti mně hořkosti, a dáváš mi v dědictví nepravosti mladosti mé,
27 De asemenea îmi pui picioarele în butuci și privești îndeaproape la toate cărările mele; tu pui o urmă pe călcâiele picioarelor mele.
A dáváš do klady nohy mé, a šetříš všech stezek mých, na paty noh mých našlapuješ;
28 Și el, ca un lucru putred, se mistuie, ca o haină mâncată de molii.
Ješto člověk jako hnis kazí se, a jako roucho, kteréž jí mol.
