Iov 11
1 Atunci a răspuns Țofar naamatitul și a zis:
Då tok Sofar frå Na’ama til ords og sagde:
2 Nu ar trebui să se răspundă mulțimii de cuvinte? Și ar trebui să fie declarat drept un om plin de vorbire?
«Skal slik ei svalling ei få svar? Skal slik ein storpratar få rett?
3 Ar trebui minciunile tale să facă pe oameni să tacă? Și când tu batjocorești, nu te va face niciun om de rușine?
Skal menner for din ordflaum tegja? Skal du få spotta utan skjemsla?
4 Pentru că ai spus: Doctrina mea este pură și eu sunt curat în ochii tăi.
Du segjer: «Rein er læra mi, eg skuldfri er i dine augo.»
5 Dar de ar vorbi Dumnezeu și și-ar deschide buzele împotriva ta;
Men dersom berre Gud vil tala og opna munnen sin mot deg,
6 Și de ți-ar arăta tainele înțelepciunii, că ele sunt dublul a ceea ce este! Să știi de aceea că Dumnezeu îți cere mai puțin decât merită nelegiuirea ta.
og syna deg sin løynde visdom, kor han eig vit i dobbelt mål! Då skulde du nok skyna at Gud gjev deg noko til av syndi.
7 Poți tu prin cercetare să găsești pe Dumnezeu? Poți afla până la desăvârșire pe cel Atotputernic?
Skal tru Guds tankedjup du kjenner? Hev du nått fram til Allvalds grensa?
8 Este la fel de înaltă ca cerul; ce poți tu face? Mai adâncă decât iadul; ce poți tu cunoaște? (Sheol h7585)
Høgar’ enn himmelen - kva gjer du? Djupar’ enn helheimen - kva veit du? (Sheol h7585)
9 Măsura ei este mai lungă decât pământul și mai largă decât marea.
Lenger enn jordi strekkjer seg og breidare enn havet sjølv.
10 Dacă el retează și închide, sau adună, atunci cine îl poate împiedica?
Når han skrid fram og legg i lekkjor, stemnar til doms, kven stoggar honom?
11 Pentru că el cunoaște oamenii deșerți și vede stricăciunea; nu va lua el aminte la ea?
Han kjenner deim som talar lygn; han ser den falske utan leiting.
12 Căci omul deșert ar fi înțelept, deși omul se naște ca mânzul unei măgărițe sălbatice.
Det tome hovud fær forstand, og asenfolen vert til mann.
13 Dacă îți pregătești inima și îți întinzi mâinile spre el,
Men vil du bu ditt hjarta rett og henderne mot honom breida
14 Dacă este nelegiuire în mâna ta, pune-o departe și să nu locuiască stricăciunea în corturile tale.
og halda svik frå handa di og urett burte frå ditt tjeld,
15 Fiindcă atunci îți vei ridica fața fără pată; da, vei fi neclintit și nu te vei teme;
då kann du lyt’laust hovud lyfta, då stend du fast og ræddast ikkje;
16 Deoarece îți vei uita nefericirea și ți-o vei aminti ca ape care trec;
då kann du gløyma all di møda, liksom ei elv som framum rann.
17 Și vârsta ta va fi mai senină ca miezul zilei; vei străluci, vei fi ca dimineața.
Klårar’ enn dagen stend ditt liv, og myrkret vert til morgongråe;
18 Și vei fi în siguranță, pentru că este speranță; da, vei săpa împrejurul tău și te vei odihni în siguranță.
då er du trygg, då hev du von, du ottelaus til kvile gjeng.
19 De asemenea te vei culca și nimeni nu te va înspăimânta; da, mulți te vor implora.
Du ligg, og ingen upp deg skræmer, og mange vil deg gjerne tekkjast.
20 Dar ochii celor stricați se vor sfârși și nu vor scăpa și speranța lor va fi darea duhului.
Men augo veiknar på dei vonde; dei hev’kje nokor tilflugt meir, men ventar på å anda ut.»
