Iov 11
1 Atunci a răspuns Țofar naamatitul și a zis:
Tad Cofars no Naēmas atbildēja un sacīja:
2 Nu ar trebui să se răspundă mulțimii de cuvinte? Și ar trebui să fie declarat drept un om plin de vorbire?
Vai uz tik daudz vārdiem nebūs atbildēt, vai mutīgam cilvēkam lai paliek taisnība?
3 Ar trebui minciunile tale să facă pe oameni să tacă? Și când tu batjocorești, nu te va face niciun om de rușine?
Vai tad citiem uz tavām blēņām būs klusu ciest, ka tu mēdi, un neviens tevi neapkauno,
4 Pentru că ai spus: Doctrina mea este pură și eu sunt curat în ochii tăi.
Un saki: mana mācība ir skaidra, un es esmu šķīsts priekš Tavām acīm, (ak Dievs!)
5 Dar de ar vorbi Dumnezeu și și-ar deschide buzele împotriva ta;
Bet tiešām, kaut Dievs runātu un atdarītu Savas lūpas pret tevi
6 Și de ți-ar arăta tainele înțelepciunii, că ele sunt dublul a ceea ce este! Să știi de aceea că Dumnezeu îți cere mai puțin decât merită nelegiuirea ta.
Un tev stāstītu to apslēpto gudrību, kas ir gudrība pār gudrību, tad tu zinātu, ka Dievs nemaz vēl visus tavus noziegumus nepiemin.
7 Poți tu prin cercetare să găsești pe Dumnezeu? Poți afla până la desăvârșire pe cel Atotputernic?
Vai tu Dieva apslēptos padomus vari atrast, vai attapt tā Visuvarenā pilnību?
8 Este la fel de înaltă ca cerul; ce poți tu face? Mai adâncă decât iadul; ce poți tu cunoaște? (Sheol h7585)
Viņa ir augstāka nekā debesis, - ko tu vari darīt? Dziļāka nekā elle, - ko tu vari zināt? (Sheol h7585)
9 Măsura ei este mai lungă decât pământul și mai largă decât marea.
Garāka nekā zeme savā mērā, un platāka nekā jūra!
10 Dacă el retează și închide, sau adună, atunci cine îl poate împiedica?
Kad Viņš uzbrūk un gūsta, priekš tiesas stāda, kas Viņam to liegs?
11 Pentru că el cunoaște oamenii deșerți și vede stricăciunea; nu va lua el aminte la ea?
Jo Viņš pazīst neliešus, Viņš redz negantību, vai vērā nelikdams.
12 Căci omul deșert ar fi înțelept, deși omul se naște ca mânzul unei măgărițe sălbatice.
Bet pirms ģeķis nāk pie gudrības, tad meža lops paliek par cilvēku.
13 Dacă îți pregătești inima și îți întinzi mâinile spre el,
Ja tu pacelsi savu sirdi un izplētīsi savas rokas uz Viņu, -
14 Dacă este nelegiuire în mâna ta, pune-o departe și să nu locuiască stricăciunea în corturile tale.
Ja tu to ļaunumu, kas tavā rokā, tālu atmetīsi, un netaisnībai neļausi mājot savā dzīvoklī,
15 Fiindcă atunci îți vei ridica fața fără pată; da, vei fi neclintit și nu te vei teme;
Tad tu savu vaigu varēsi pacelt bez vainas un varēsi pastāvēt un nebūs jābīstas.
16 Deoarece îți vei uita nefericirea și ți-o vei aminti ca ape care trec;
Tad tu bēdas varēsi aizmirst, un tās tā pieminēt, kā ūdeni, kas aizskrien.
17 Și vârsta ta va fi mai senină ca miezul zilei; vei străluci, vei fi ca dimineața.
Un tavs mūžs stāvēs spožāks nekā dienas vidus, un pat tumsa būs kā rīta gaisma.
18 Și vei fi în siguranță, pentru că este speranță; da, vei săpa împrejurul tău și te vei odihni în siguranță.
Un tu varēsi ticēt, ka vēl ir cerība, un redzēsi, ka vari mierā dusēt.
19 De asemenea te vei culca și nimeni nu te va înspăimânta; da, mulți te vor implora.
Un varēsi apgulties, un neviens tevi neizbiedēs, un daudzi vēl tevi godinās.
20 Dar ochii celor stricați se vor sfârși și nu vor scăpa și speranța lor va fi darea duhului.
Bet bezdievīgo acis izīgst un viņu patvērums iet bojā, un viņu cerība iznīks kā pēdīgā dvaša.
