Iov 11
1 Atunci a răspuns Țofar naamatitul și a zis:
Respondens autem Sophar Naamathites, dixit:
2 Nu ar trebui să se răspundă mulțimii de cuvinte? Și ar trebui să fie declarat drept un om plin de vorbire?
Numquid qui multa loquitur, non et audiet? aut vir verbosus iustificabitur?
3 Ar trebui minciunile tale să facă pe oameni să tacă? Și când tu batjocorești, nu te va face niciun om de rușine?
Tibi soli tacebunt homines? et cum ceteros irriseris, a nullo confutaberis?
4 Pentru că ai spus: Doctrina mea este pură și eu sunt curat în ochii tăi.
Dixisti enim: Purus est sermo meus, et mundus sum in conspectu tuo.
5 Dar de ar vorbi Dumnezeu și și-ar deschide buzele împotriva ta;
Atque utinam Deus loqueretur tecum, et aperiret labia sua tibi,
6 Și de ți-ar arăta tainele înțelepciunii, că ele sunt dublul a ceea ce este! Să știi de aceea că Dumnezeu îți cere mai puțin decât merită nelegiuirea ta.
Ut ostenderet tibi secreta sapientiae, et quod multiplex esset lex eius, et intelligeres quod multo minora exigaris ab eo, quam meretur iniquitas tua.
7 Poți tu prin cercetare să găsești pe Dumnezeu? Poți afla până la desăvârșire pe cel Atotputernic?
Forsitan vestigia Dei comprehendes, et usque ad perfectum Omnipotentem reperies?
8 Este la fel de înaltă ca cerul; ce poți tu face? Mai adâncă decât iadul; ce poți tu cunoaște? (Sheol h7585)
Excelsior caelo est, et quid facies? profundior inferno, et unde cognosces? (Sheol h7585)
9 Măsura ei este mai lungă decât pământul și mai largă decât marea.
Longior terra mensura eius, et latior mari.
10 Dacă el retează și închide, sau adună, atunci cine îl poate împiedica?
Si subverterit omnia, vel in unum coarctaverit, quis contradicet ei?
11 Pentru că el cunoaște oamenii deșerți și vede stricăciunea; nu va lua el aminte la ea?
Ipse enim novit hominum vanitatem, et videns iniquitatem, nonne considerat?
12 Căci omul deșert ar fi înțelept, deși omul se naște ca mânzul unei măgărițe sălbatice.
Vir vanus in superbiam erigitur, et tamquam pullum onagri se liberum natum putat.
13 Dacă îți pregătești inima și îți întinzi mâinile spre el,
Tu autem firmasti cor tuum, et expandisti ad eum manus tuas.
14 Dacă este nelegiuire în mâna ta, pune-o departe și să nu locuiască stricăciunea în corturile tale.
Si iniquitatem, quae est in manu tua, abstuleris a te, et non manserit in tabernaculo tuo iniustitia:
15 Fiindcă atunci îți vei ridica fața fără pată; da, vei fi neclintit și nu te vei teme;
Tunc levare poteris faciem tuam absque macula, et eris stabilis, et non timebis.
16 Deoarece îți vei uita nefericirea și ți-o vei aminti ca ape care trec;
Miseriae quoque oblivisceris, et quasi aquarum quae praeterierunt recordaberis.
17 Și vârsta ta va fi mai senină ca miezul zilei; vei străluci, vei fi ca dimineața.
Et quasi meridianus fulgor consurget tibi ad vesperam: et cum te consumptum putaveris, orieris ut lucifer.
18 Și vei fi în siguranță, pentru că este speranță; da, vei săpa împrejurul tău și te vei odihni în siguranță.
Et habebis fiduciam, proposita tibi spe, et defossus securus dormies.
19 De asemenea te vei culca și nimeni nu te va înspăimânta; da, mulți te vor implora.
Requiesces, et non erit qui te exterreat: et deprecabuntur faciem tuam plurimi.
20 Dar ochii celor stricați se vor sfârși și nu vor scăpa și speranța lor va fi darea duhului.
Oculi autem impiorum deficient, et effugium peribit ab eis, et spes illorum abominatio animae.
