Iov 11
1 Atunci a răspuns Țofar naamatitul și a zis:
Saa tog Na'amatiten Zofar til Orde og sagde:
2 Nu ar trebui să se răspundă mulțimii de cuvinte? Și ar trebui să fie declarat drept un om plin de vorbire?
Skal en Ordgyder ej have Svar, skal en Mundheld vel have Ret?
3 Ar trebui minciunile tale să facă pe oameni să tacă? Și când tu batjocorești, nu te va face niciun om de rușine?
Skal Mænd vel tie til din Skvalder, skal du spotte og ikke faa Skam?
4 Pentru că ai spus: Doctrina mea este pură și eu sunt curat în ochii tăi.
Du siger: »Min Færd er lydeløs, og jeg er ren i hans Øjne!«
5 Dar de ar vorbi Dumnezeu și și-ar deschide buzele împotriva ta;
Men vilde dog Gud kun tale, oplade sine Læber imod dig,
6 Și de ți-ar arăta tainele înțelepciunii, că ele sunt dublul a ceea ce este! Să știi de aceea că Dumnezeu îți cere mai puțin decât merită nelegiuirea ta.
kundgøre dig Visdommens Løndom, thi underfuld er den i Væsen; da vilde du vide, at Gud har glemt dig en Del af din Skyld!
7 Poți tu prin cercetare să găsești pe Dumnezeu? Poți afla până la desăvârșire pe cel Atotputernic?
Har du loddet Bunden i Gud og naaet den Almægtiges Grænse?
8 Este la fel de înaltă ca cerul; ce poți tu face? Mai adâncă decât iadul; ce poți tu cunoaște? (Sheol h7585)
Højere er den end Himlen — hvad kan du? Dybere end Dødsriget — hvad ved du? (Sheol h7585)
9 Măsura ei este mai lungă decât pământul și mai largă decât marea.
Den overgaar Jorden i Vidde, er mere vidtstrakt end Havet.
10 Dacă el retează și închide, sau adună, atunci cine îl poate împiedica?
Farer han frem og fængsler, stævner til Doms, hvem hindrer ham?
11 Pentru că el cunoaște oamenii deșerți și vede stricăciunea; nu va lua el aminte la ea?
Han kender jo Løgnens Mænd, Uret ser han og agter derpaa,
12 Căci omul deșert ar fi înțelept, deși omul se naște ca mânzul unei măgărițe sălbatice.
saa tomhjernet Mand faar Vid, og Vildæsel fødes til Menneske.
13 Dacă îți pregătești inima și îți întinzi mâinile spre el,
Hvis du faar Skik paa dit Hjerte og breder dine Hænder imod ham,
14 Dacă este nelegiuire în mâna ta, pune-o departe și să nu locuiască stricăciunea în corturile tale.
hvis Uret er fjern fra din Haand, og Brøde ej bor i dit Telt,
15 Fiindcă atunci îți vei ridica fața fără pată; da, vei fi neclintit și nu te vei teme;
ja, da kan du lydefri løfte dit Aasyn og uden at frygte staa fast,
16 Deoarece îți vei uita nefericirea și ți-o vei aminti ca ape care trec;
ja, da skal du glemme din Kvide, mindes den kun som Vand, der flød bort;
17 Și vârsta ta va fi mai senină ca miezul zilei; vei străluci, vei fi ca dimineața.
dit Liv skal overstraale Middagssolen, Mørket vorde som lyse Morgen.
18 Și vei fi în siguranță, pentru că este speranță; da, vei săpa împrejurul tău și te vei odihni în siguranță.
Tryg skal du være, fordi du har Haab; du ser dig om og gaar trygt til Hvile,
19 De asemenea te vei culca și nimeni nu te va înspăimânta; da, mulți te vor implora.
du ligger uden at skræmmes op. Til din Yndest vil mange bejle.
20 Dar ochii celor stricați se vor sfârși și nu vor scăpa și speranța lor va fi darea duhului.
Men de gudløses Øjne vansmægter; ude er det med deres Tilflugt, deres Haab er blot at udaande Sjælen!
