Iov 10
1 Sufletul mi s-a obosit de viață; îmi voi lăsa plângerea asupra mea; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.
Життя моє стало бридке́ для моєї душі... Нехай наріка́ння своє я на се́бе пущу́, нехай говорю́ я в гірко́ті своєї душі!
2 Îi voi spune lui Dumnezeu: Nu mă condamna; arată-mi pentru ce te cerți cu mine.
Скажу Богові я: Не осу́джуй мене́! Повідо́м же мене, чого став Ти зо мною на прю?
3 Este bine ca tu să oprimi, să disprețuiești lucrarea mâinilor tale și să strălucești peste sfatul celor stricați?
Чи це добре Тобі, що Ти гно́биш мене́, що пого́рджуєш тво́ривом рук Своїх, а раду безбожних осві́тлюєш?
4 Ai tu ochi de carne? Sau vezi tu cum vede omul?
Хіба маєш Ти очі тілесні? Чи Ти бачиш так само, як бачить люди́на люди́ну?
5 Sunt zilele tale precum zilele omului? Sunt anii tăi precum zilele omului,
Хіба Твої дні — як дні лю́дські, чи лі́та Твої — як дні мужа,
6 Să cauți nelegiuirea mea și să cercetezi păcatul meu?
що шукаєш провини моєї й виві́дуєш гріх мій,
7 Tu știi că nu sunt stricat; și nu este nimeni care să scape din mâna ta.
хоч ві́даєш Ти, що я не беззако́нник, та нема, хто б мене врятува́в від Твоєї руки?
8 Mâinile tale m-au făcut și m-au modelat de jur împrejur; totuși mă nimicești.
Твої руки створили мене і вчинили мене́, потім Ти обернувся — і гу́биш мене.
9 Amintește-ți, te implor, că m-ai făcut precum lutul; și mă vei aduce înapoi în țărână?
Пам'ятай, що мов глину мене оброби́в Ти, — і в порох мене оберта́єш.
10 Nu m-ai turnat precum laptele și nu m-ai închegat ca brânza?
Чи не ллєш мене, мов молоко, і не згусти́в Ти мене, мов на сир?
11 M-ai îmbrăcat cu piele și carne și m-ai îngrădit cu oase și tendoane.
Ти шкірою й тілом мене зодяга́єш, і сплів Ти мене із костей та із жил.
12 Mi-ai dat viață și favoare și cercetarea ta mi-a păstrat duhul.
Життя й милість пода́в Ти мені, а опіка Твоя стерегла мого духа.
13 Și aceste lucruri le-ai ascuns în inima ta, știu că aceasta este în tine.
А оце заховав Ти у серці Своє́му, — я знаю, що є воно в Тебе:
14 Dacă păcătuiesc, atunci mă însemnezi și nu mă vei achita de nelegiuirea mea.
якщо я грішу́, Ти мене стереже́ш, та з провини моєї мене не очи́щуєш.
15 Dacă sunt stricat, vai mie; și dacă sunt drept, totuși nu îmi voi înălța capul. Sunt plin de confuzie; de aceea privește nenorocirea mea,
Якщо я провиню́ся, то горе мені! А якщо я невинний, не смію підня́ти свою голову, си́тий стидо́м та напо́єний горем своїм!
16 Pentru că ea se mărește. Mă vânezi ca un leu feroce; și din nou te arăți minunat asupra mea.
А коли піднесе́ться вона, то Ти ловиш мене, як той лев, і зно́ву предивно зо мною пово́дишся:
17 Îți înnoiești martorii împotriva mea și îți mărești indignarea asupra mea; schimbări și război sunt împotriva mea.
поно́влюєш свідків Своїх проти мене, помно́жуєш гнів Свій на мене, ві́йсько за ві́йськом на мене Ти шлеш.
18 Pentru ce m-ai scos din pântece? O, de mi-aș fi dat duhul și niciun ochi să nu mă fi văzut!
І на́що з утро́би Ти вивів мене? Я був би помер, — і жодні́сіньке око мене не побачило б,
19 Trebuia să fiu ca și cum nu aș fi fost; trebuia să fiu purtat din pântece la mormânt.
як нібито не існував був би я, перейшов би з утроби до гро́бу.
20 Nu sunt zilele mele puține? Încetează și lasă-mă în pace ca să am puțină mângâiere.
Отож, дні мої нечисле́нні, — перестань же, й від мене вступи́сь, і нехай не турбу́юся я бодай тро́хи,
21 Înainte să merg acolo de unde nu mă voi întoarce, în țara întunericului și umbra morții;
поки я не піду́ — й не верну́ся! — до кра́ю темно́ти та смертної тіні,
22 O țară a întunericului, ca însăși întunericul; și a umbrei morții, fără nicio ordine, și unde lumina este ca întunericul.
до те́много кра́ю, як мо́рок, до тьмя́ного краю, в якому поря́дків нема, і де світло, як те́мрява“.
