Iov 10

1 Sufletul mi s-a obosit de viață; îmi voi lăsa plângerea asupra mea; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

Min själ grufvar sig för mitt lif; min klagan vill jag låta fara fort, och tala i mine själs bedröfvelse;

2 Îi voi spune lui Dumnezeu: Nu mă condamna; arată-mi pentru ce te cerți cu mine.

Och säga till Gud: Fördöm mig icke; låt mig få veta, hvarföre du träter med mig.

3 Este bine ca tu să oprimi, să disprețuiești lucrarea mâinilor tale și să strălucești peste sfatul celor stricați?

Hafver du der lust till, att du brukar öfvervåld; och förkastar mig, hvilken dina händer gjort hafva; och låter de ogudaktigas anslag komma till äro?

4 Ai tu ochi de carne? Sau vezi tu cum vede omul?

Hafver du ock då köttslig ögon? Eller ser du såsom en menniska ser?

5 Sunt zilele tale precum zilele omului? Sunt anii tăi precum zilele omului,

Eller är din tid såsom ens menniskos tid; eller din år såsom ens mans år;

6 Să cauți nelegiuirea mea și să cercetezi păcatul meu?

Att du frågar efter mina orättfärdighet, och uppsöker mina synd;

7 Tu știi că nu sunt stricat; și nu este nimeni care să scape din mâna ta.

Ändå du vetst, att jag icke är ogudaktig; ändå det är ingen, som kan fria ifrå dine hand?

8 Mâinile tale m-au făcut și m-au modelat de jur împrejur; totuși mă nimicești.

Dina händer hafva fliteliga gjort mig, och allansamman beredt mig; och du nedsänker mig så alldeles.

9 Amintește-ți, te implor, că m-ai făcut precum lutul; și mă vei aduce înapoi în țărână?

Tänk dock uppå, att du hafver gjort mig af ler, och skall åter låta mig komma till jord igen.

10 Nu m-ai turnat precum laptele și nu m-ai închegat ca brânza?

Hafver du icke molkat mig såsom mjölk, och låtit mig ystas såsom ost?

11 M-ai îmbrăcat cu piele și carne și m-ai îngrădit cu oase și tendoane.

Du hafver klädt mig uti hud och kött; med ben och senor hafver du sammanfogat mig.

12 Mi-ai dat viață și favoare și cercetarea ta mi-a păstrat duhul.

Lif och välgerning hafver du gjort mig, och ditt uppseende bevarar min anda.

13 Și aceste lucruri le-ai ascuns în inima ta, știu că aceasta este în tine.

Och ändå att du fördöljer sådana i ditt hjerta, så vet jag dock likväl, att du kommer det ihåg.

14 Dacă păcătuiesc, atunci mă însemnezi și nu mă vei achita de nelegiuirea mea.

Om jag syndar, så märker du det straxt, och låter mina missgerning icke vara ostraffad.

15 Dacă sunt stricat, vai mie; și dacă sunt drept, totuși nu îmi voi înălța capul. Sunt plin de confuzie; de aceea privește nenorocirea mea,

Är jag ogudaktig, så är mig ve; är jag rättfärdig, så tör jag likväl icke upplyfta mitt hufvud, som den der full är med föraktelse, och ser mina eländhet;

16 Pentru că ea se mărește. Mă vânezi ca un leu feroce; și din nou te arăți minunat asupra mea.

Och såsom ett upprest lejon jagar du mig, och handlar åter grufveliga med mig.

17 Îți înnoiești martorii împotriva mea și îți mărești indignarea asupra mea; schimbări și război sunt împotriva mea.

Du förnyar din vittne emot mig, och gör dina vrede mycken öfver mig; mig plågar det ena öfver det andra.

18 Pentru ce m-ai scos din pântece? O, de mi-aș fi dat duhul și niciun ochi să nu mă fi văzut!

Hvi hafver du låtit mig komma utaf moderlifvet? Ack! att jag dock hade varit förgjord, att intet öga hade sett mig;

19 Trebuia să fiu ca și cum nu aș fi fost; trebuia să fiu purtat din pântece la mormânt.

Så vore jag, såsom den der intet hafver varit till, buren ifrå moderlifvet till grafvena.

20 Nu sunt zilele mele puține? Încetează și lasă-mă în pace ca să am puțină mângâiere.

Vill då icke mitt korta lif hafva en ända? Vill du icke låta af mig, att jag något litet måtte vederqvickas;

21 Înainte să merg acolo de unde nu mă voi întoarce, în țara întunericului și umbra morții;

Förr än jag går bort, och kommer intet igen, nämliga i mörkrens och töcknones land?

22 O țară a întunericului, ca însăși întunericul; și a umbrei morții, fără nicio ordine, și unde lumina este ca întunericul.

Det ett land är, hvilkets ljus är tjocka mörkret, och der som ingen skickelighet är; der skenet är såsom en töckna.