Iov 10

1 Sufletul mi s-a obosit de viață; îmi voi lăsa plângerea asupra mea; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

Mi alma es cortada en mi vida: por tanto yo soltaré mi queja sobre mí, y hablaré con amargura de mi alma.

2 Îi voi spune lui Dumnezeu: Nu mă condamna; arată-mi pentru ce te cerți cu mine.

Diré a Dios: No me condenes: házme entender por qué pleitéas conmigo.

3 Este bine ca tu să oprimi, să disprețuiești lucrarea mâinilor tale și să strălucești peste sfatul celor stricați?

¿Parécete bien que oprimas, y que deseches la obra de tus manos, y que favorezcas el consejo de los impíos?

4 Ai tu ochi de carne? Sau vezi tu cum vede omul?

¿Tienes tú ojos de carne? ¿ves tú como el hombre?

5 Sunt zilele tale precum zilele omului? Sunt anii tăi precum zilele omului,

¿Tus días son como los días del hombre? ¿tus años son como los tiempos humanos,

6 Să cauți nelegiuirea mea și să cercetezi păcatul meu?

Que inquieras mi iniquidad, y busques mi pecado?

7 Tu știi că nu sunt stricat; și nu este nimeni care să scape din mâna ta.

Sobre saber tú que yo no soy impío: y que no hay quien de tu mano libre.

8 Mâinile tale m-au făcut și m-au modelat de jur împrejur; totuși mă nimicești.

Tus manos me formaron, y me hicieron todo al derredor: ¿y hásme de deshacer?

9 Amintește-ți, te implor, că m-ai făcut precum lutul; și mă vei aduce înapoi în țărână?

Acuérdate ahora que como a lodo me hiciste: ¿y hásme de tornar en polvo?

10 Nu m-ai turnat precum laptele și nu m-ai închegat ca brânza?

¿No me fundiste como leche, y como un queso me cuajaste?

11 M-ai îmbrăcat cu piele și carne și m-ai îngrădit cu oase și tendoane.

Vestísteme de piel y carne, y cubrísteme de huesos y nervios.

12 Mi-ai dat viață și favoare și cercetarea ta mi-a păstrat duhul.

Vida y misericordia hiciste conmigo; y tu visitación guardó mi espíritu.

13 Și aceste lucruri le-ai ascuns în inima ta, știu că aceasta este în tine.

Y estas cosas tienes guardadas en tu corazón: yo sé que esto está cerca de ti.

14 Dacă păcătuiesc, atunci mă însemnezi și nu mă vei achita de nelegiuirea mea.

Si yo pequé acecharme has tú, y no me limpiarás de mi iniquidad.

15 Dacă sunt stricat, vai mie; și dacă sunt drept, totuși nu îmi voi înălța capul. Sunt plin de confuzie; de aceea privește nenorocirea mea,

Si fuere malo; ¡ay de mí! y si fuere justo, no levantaré mi cabeza, harto de deshonra, y de verme afligido.

16 Pentru că ea se mărește. Mă vânezi ca un leu feroce; și din nou te arăți minunat asupra mea.

Y vas creciendo, cazándome como león: tornando, y haciendo en mí maravillas:

17 Îți înnoiești martorii împotriva mea și îți mărești indignarea asupra mea; schimbări și război sunt împotriva mea.

Renovando tus llagas contra mi, y aumentando conmigo tu furor, remudándose sobre mí ejércitos.

18 Pentru ce m-ai scos din pântece? O, de mi-aș fi dat duhul și niciun ochi să nu mă fi văzut!

¿Por qué me sacaste del vientre? Muriera yo, y no me vieran ojos.

19 Trebuia să fiu ca și cum nu aș fi fost; trebuia să fiu purtat din pântece la mormânt.

Fuera, como si nunca hubiera sido, llevado desde el vientre a la sepultura.

20 Nu sunt zilele mele puține? Încetează și lasă-mă în pace ca să am puțină mângâiere.

¿Mis días no son una poca cosa? cesa pues, y déjame, para que me esfuerce un poco,

21 Înainte să merg acolo de unde nu mă voi întoarce, în țara întunericului și umbra morții;

Antes que vaya, para no volver, a la tierra de tinieblas y de sombra de muerte:

22 O țară a întunericului, ca însăși întunericul; și a umbrei morții, fără nicio ordine, și unde lumina este ca întunericul.

Tierra de oscuridad y tenebrosa sombra de muerte, donde no hay orden; y que resplandece como la misma oscuridad.