Iov 10

1 Sufletul mi s-a obosit de viață; îmi voi lăsa plângerea asupra mea; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

Dodijao je duši mojoj život moj; pustiæu od sebe tužnjavu svoju, govoriæu u jadu duše svoje.

2 Îi voi spune lui Dumnezeu: Nu mă condamna; arată-mi pentru ce te cerți cu mine.

Reæi æu Bogu: nemoj me osuditi; kaži mi zašto se preš sa mnom.

3 Este bine ca tu să oprimi, să disprețuiești lucrarea mâinilor tale și să strălucești peste sfatul celor stricați?

Je li ti milo da èiniš silu, da odbacuješ djelo ruku svojih i savjet bezbožnièki obasjavaš?

4 Ai tu ochi de carne? Sau vezi tu cum vede omul?

Jesu li u tebe oèi tjelesne? vidiš li kao što vidi èovjek?

5 Sunt zilele tale precum zilele omului? Sunt anii tăi precum zilele omului,

Jesu li dani tvoji kao dani èovjeèji, i godine tvoje kao vijek ljudski,

6 Să cauți nelegiuirea mea și să cercetezi păcatul meu?

Te istražuješ moje bezakonje i za grijeh moj razbiraš?

7 Tu știi că nu sunt stricat; și nu este nimeni care să scape din mâna ta.

Ti znaš da nijesam kriv, i nema nikoga ko bi izbavio iz tvoje ruke.

8 Mâinile tale m-au făcut și m-au modelat de jur împrejur; totuși mă nimicești.

Tvoje su me ruke stvorile i naèinile, i ti me otsvuda potireš.

9 Amintește-ți, te implor, că m-ai făcut precum lutul; și mă vei aduce înapoi în țărână?

Opomeni se da si me kao od kala naèinio, i opet æeš me u prah obratiti.

10 Nu m-ai turnat precum laptele și nu m-ai închegat ca brânza?

Nijesi li me kao mlijeko slio i kao sir usirio me?

11 M-ai îmbrăcat cu piele și carne și m-ai îngrădit cu oase și tendoane.

Navukao si na me kožu i meso, i kostima i žilama spleo si me.

12 Mi-ai dat viață și favoare și cercetarea ta mi-a păstrat duhul.

Životom i milošæu darivao si me; i staranje tvoje èuvalo je duh moj.

13 Și aceste lucruri le-ai ascuns în inima ta, știu că aceasta este în tine.

I sakrio si to u srcu svojem; ali znam da je u tebe.

14 Dacă păcătuiesc, atunci mă însemnezi și nu mă vei achita de nelegiuirea mea.

Ako sam zgriješio, opazio si me, i nijesi me oprostio bezakonja mojega.

15 Dacă sunt stricat, vai mie; și dacă sunt drept, totuși nu îmi voi înălța capul. Sunt plin de confuzie; de aceea privește nenorocirea mea,

Ako sam skrivio, teško meni! ako li sam prav, ne mogu podignuti glave, pun sramote i videæi muku svoju.

16 Pentru că ea se mărește. Mă vânezi ca un leu feroce; și din nou te arăți minunat asupra mea.

I ako se podigne, goniš me kao lav, i opet èiniš èudesa na meni.

17 Îți înnoiești martorii împotriva mea și îți mărești indignarea asupra mea; schimbări și război sunt împotriva mea.

Ponavljaš svjedoèanstva svoja protiv mene, i umnožavaš gnjev svoj na me; vojske jedna za drugom izlaze na me.

18 Pentru ce m-ai scos din pântece? O, de mi-aș fi dat duhul și niciun ochi să nu mă fi văzut!

Zašto si me izvadio iz utrobe? o da umrijeh! da me ni oko ne vidje!

19 Trebuia să fiu ca și cum nu aș fi fost; trebuia să fiu purtat din pântece la mormânt.

Bio bih kao da nigda nijesam bio; iz utrobe u grob bio bih odnesen.

20 Nu sunt zilele mele puține? Încetează și lasă-mă în pace ca să am puțină mângâiere.

Nije li malo dana mojih? prestani dakle i okani me se da se malo oporavim,

21 Înainte să merg acolo de unde nu mă voi întoarce, în țara întunericului și umbra morții;

Prije nego otidem odakle se neæu vratiti, u zemlju tamnu i u sjen smrtni,

22 O țară a întunericului, ca însăși întunericul; și a umbrei morții, fără nicio ordine, și unde lumina este ca întunericul.

U zemlju tamnu kao mrak i u sjen smrtni, gdje nema promjene i gdje je vidjelo kao tama.