Iov 10

1 Sufletul mi s-a obosit de viață; îmi voi lăsa plângerea asupra mea; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

Minha alma está cansada de minha vida. Darei liberdade à minha queixa sobre mim; falarei com amargura de minha alma.

2 Îi voi spune lui Dumnezeu: Nu mă condamna; arată-mi pentru ce te cerți cu mine.

Direi a Deus: Não me condenes; faz-me saber por que brigas comigo.

3 Este bine ca tu să oprimi, să disprețuiești lucrarea mâinilor tale și să strălucești peste sfatul celor stricați?

[Parece] -te bem que [me] oprimas, que rejeites o trabalho de tuas mãos, e favoreças o conselho dos perversos?

4 Ai tu ochi de carne? Sau vezi tu cum vede omul?

Tens tu olhos de carne? Vês tu como o ser humano vê?

5 Sunt zilele tale precum zilele omului? Sunt anii tăi precum zilele omului,

São teus dias como os dias do ser humano, ou teus anos como os anos do homem,

6 Să cauți nelegiuirea mea și să cercetezi păcatul meu?

Para que investigues minha perversidade, e pesquises meu pecado?

7 Tu știi că nu sunt stricat; și nu este nimeni care să scape din mâna ta.

Tu sabes que eu não sou mau; todavia ninguém há que [me] livre de tua mão.

8 Mâinile tale m-au făcut și m-au modelat de jur împrejur; totuși mă nimicești.

Tuas mãos me fizeram e me formaram por completo; porém agora tu me destróis.

9 Amintește-ți, te implor, că m-ai făcut precum lutul; și mă vei aduce înapoi în țărână?

Por favor, lembra-te que me preparaste como o barro; e me farás voltar ao pó da terra.

10 Nu m-ai turnat precum laptele și nu m-ai închegat ca brânza?

Por acaso não me derramaste como o leite, e como o queijo me coalhaste?

11 M-ai îmbrăcat cu piele și carne și m-ai îngrădit cu oase și tendoane.

De pele e carne tu me vestiste; e de ossos e nervos tu me teceste.

12 Mi-ai dat viață și favoare și cercetarea ta mi-a păstrat duhul.

Vida e misericórdia me concedeste, e teu cuidado guardou meu espírito.

13 Și aceste lucruri le-ai ascuns în inima ta, știu că aceasta este în tine.

Porém estas coisas escondeste em teu coração; eu sei que isto esteve contigo:

14 Dacă păcătuiesc, atunci mă însemnezi și nu mă vei achita de nelegiuirea mea.

Se eu pecar, tu me observarás, e não absolverás minha culpa.

15 Dacă sunt stricat, vai mie; și dacă sunt drept, totuși nu îmi voi înălța capul. Sunt plin de confuzie; de aceea privește nenorocirea mea,

Se eu for perverso, ai de mim! Mesmo se eu for justo, não levantarei minha cabeça; estou farto de desonra, e de ver minha aflição.

16 Pentru că ea se mărește. Mă vânezi ca un leu feroce; și din nou te arăți minunat asupra mea.

Se [minha cabeça] se exaltar, tu me caças como um leão feroz, e voltas a fazer em coisas extraordinárias contra mim.

17 Îți înnoiești martorii împotriva mea și îți mărești indignarea asupra mea; schimbări și război sunt împotriva mea.

Renovas tuas testemunhas contra mim, e multiplicas tua ira sobre mim; combates vêm sucessivamente contra mim.

18 Pentru ce m-ai scos din pântece? O, de mi-aș fi dat duhul și niciun ochi să nu mă fi văzut!

Por que me tiraste da madre? [Bom seria] se eu não tivesse respirado, e nenhum olho me visse!

19 Trebuia să fiu ca și cum nu aș fi fost; trebuia să fiu purtat din pântece la mormânt.

Teria sido como se nunca tivesse existido, e desde o ventre [materno] seria levado à sepultura.

20 Nu sunt zilele mele puține? Încetează și lasă-mă în pace ca să am puțină mângâiere.

Por acaso não são poucos os meus dias? Cessa [pois] e deixa-me, para que eu tenha um pouco de alívio,

21 Înainte să merg acolo de unde nu mă voi întoarce, în țara întunericului și umbra morții;

Antes que eu me vá para não voltar, à terra da escuridão e da sombra de morte;

22 O țară a întunericului, ca însăși întunericul; și a umbrei morții, fără nicio ordine, și unde lumina este ca întunericul.

Terra escura ao extremo, tenebrosa, sombra de morte, sem ordem alguma, onde a luz é como a escuridão.