Iov 10
1 Sufletul mi s-a obosit de viață; îmi voi lăsa plângerea asupra mea; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.
A minha alma tem tédio à minha vida: darei livre curso à minha queixa, falarei na amargura da minha alma.
2 Îi voi spune lui Dumnezeu: Nu mă condamna; arată-mi pentru ce te cerți cu mine.
Direi a Deus: Não me condenes: faze-me saber porque contendes comigo.
3 Este bine ca tu să oprimi, să disprețuiești lucrarea mâinilor tale și să strălucești peste sfatul celor stricați?
Parece-te bem que me oprimas? que rejeites o trabalho das tuas mãos? e resplandeças sobre o conselho dos ímpios?
4 Ai tu ochi de carne? Sau vezi tu cum vede omul?
Tens tu porventura olhos de carne? vês tu como vê o homem?
5 Sunt zilele tale precum zilele omului? Sunt anii tăi precum zilele omului,
São os teus dias como os dias do homem? Ou são os teus anos como os anos de um homem,
6 Să cauți nelegiuirea mea și să cercetezi păcatul meu?
Para te informares da minha iniquidade, e averiguares o meu pecado?
7 Tu știi că nu sunt stricat; și nu este nimeni care să scape din mâna ta.
Bem sabes tu que eu não sou ímpio: todavia ninguém há que me livre da tua mão.
8 Mâinile tale m-au făcut și m-au modelat de jur împrejur; totuși mă nimicești.
As tuas mãos me fizeram e me formaram todo em roda; contudo me consomes.
9 Amintește-ți, te implor, că m-ai făcut precum lutul; și mă vei aduce înapoi în țărână?
Peço-te que te lembres de que como barro me formaste e me farás tornar em pó.
10 Nu m-ai turnat precum laptele și nu m-ai închegat ca brânza?
Porventura não me vasaste como leite, e como queijo me não coalhaste?
11 M-ai îmbrăcat cu piele și carne și m-ai îngrădit cu oase și tendoane.
De pele e carne me vestiste, e com ossos e nervos me ligaste.
12 Mi-ai dat viață și favoare și cercetarea ta mi-a păstrat duhul.
Vida e beneficência me fizeste: e o teu cuidado guardou o meu espírito.
13 Și aceste lucruri le-ai ascuns în inima ta, știu că aceasta este în tine.
Porém estas coisas as ocultaste no teu coração: bem sei eu que isto esteve contigo.
14 Dacă păcătuiesc, atunci mă însemnezi și nu mă vei achita de nelegiuirea mea.
Se eu pecar, tu me observas; e da minha iniquidade não me escusarás.
15 Dacă sunt stricat, vai mie; și dacă sunt drept, totuși nu îmi voi înălța capul. Sunt plin de confuzie; de aceea privește nenorocirea mea,
Se for ímpio, ai de mim! e se for justo, não levantarei a minha cabeça: farto estou de afronta; e olho para a minha miséria.
16 Pentru că ea se mărește. Mă vânezi ca un leu feroce; și din nou te arăți minunat asupra mea.
Porque se vai crescendo; tu me caças como a um leão feroz: tornas-te, e fazes maravilhas contra mim.
17 Îți înnoiești martorii împotriva mea și îți mărești indignarea asupra mea; schimbări și război sunt împotriva mea.
Tu renovas contra mim as tuas testemunhas, e multiplicas contra mim a tua ira; revezes e combate estão comigo.
18 Pentru ce m-ai scos din pântece? O, de mi-aș fi dat duhul și niciun ochi să nu mă fi văzut!
Por que pois me tiraste da madre? Ah se então dera o espírito, e olhos nenhuns me vissem!
19 Trebuia să fiu ca și cum nu aș fi fost; trebuia să fiu purtat din pântece la mormânt.
Que tivera sido como se nunca fôra: e desde o ventre fôra levado à sepultura!
20 Nu sunt zilele mele puține? Încetează și lasă-mă în pace ca să am puțină mângâiere.
Porventura não são poucos os meus dias? cessa pois, e deixa-me, para que por um pouco eu tome alento;
21 Înainte să merg acolo de unde nu mă voi întoarce, în țara întunericului și umbra morții;
Antes que vá e de onde nunca torne, à terra da escuridão e da sombra da morte;
22 O țară a întunericului, ca însăși întunericul; și a umbrei morții, fără nicio ordine, și unde lumina este ca întunericul.
Terra escuríssima, como a mesma escuridão, terra da sombra, da morte e sem ordem alguma e onde a luz é como a escuridão.
