Iov 10

1 Sufletul mi s-a obosit de viață; îmi voi lăsa plângerea asupra mea; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

Tęskni sobie dusza moja w żywocie moim; rozpuszczę przeciw sobie narzekanie moje, a będę mówił w gorzkości duszy mojej.

2 Îi voi spune lui Dumnezeu: Nu mă condamna; arată-mi pentru ce te cerți cu mine.

Rzekę Bogu: Nie potępiajże mię; raczej mi oznajmij, czemu spór ze mną wiedziesz?

3 Este bine ca tu să oprimi, să disprețuiești lucrarea mâinilor tale și să strălucești peste sfatul celor stricați?

Cóż masz za pożytek, że mię uciskasz? a iż odrzucasz sprawę rąk twoich? a radę niepobożnych oświecasz?

4 Ai tu ochi de carne? Sau vezi tu cum vede omul?

Azaż ty masz oczy cielesne? Albo jako człowiek widzi, ty widzisz?

5 Sunt zilele tale precum zilele omului? Sunt anii tăi precum zilele omului,

Dni twoje, zaż są jako dni człowiecze? a lata twoje jako lata ludzkie?

6 Să cauți nelegiuirea mea și să cercetezi păcatul meu?

Iż się wywiadujesz nieprawości mojej, a o grzechu moim badasz się?

7 Tu știi că nu sunt stricat; și nu este nimeni care să scape din mâna ta.

Ty wiesz, żem niepobożnie nie poczynał; wszakże nie jest, ktoby mię miał wyrwać z rąk twoich.

8 Mâinile tale m-au făcut și m-au modelat de jur împrejur; totuși mă nimicești.

Ręce twoje wykształtowały mię, i uczyniły mię; a przecię mię zewsząd gubisz.

9 Amintește-ți, te implor, că m-ai făcut precum lutul; și mă vei aduce înapoi în țărână?

Pomnij proszę, żeś mię jako glinę ulepił, a w proch mię zaś obrócisz.

10 Nu m-ai turnat precum laptele și nu m-ai închegat ca brânza?

Izali jako mleko nie zlałeś mię, a jako ser nie utworzyłeś mię?

11 M-ai îmbrăcat cu piele și carne și m-ai îngrădit cu oase și tendoane.

Skórą i ciałem przyoblokłeś mię, a kościami i żyłami pospinałeś mię.

12 Mi-ai dat viață și favoare și cercetarea ta mi-a păstrat duhul.

Żywotem i miłosierdziem darowałeś mię, a opatrzność twoja strzegła ducha mego.

13 Și aceste lucruri le-ai ascuns în inima ta, știu că aceasta este în tine.

A chociażeś to skrył w sercu twojem, wiem jednak, że to jest z woli twojej.

14 Dacă păcătuiesc, atunci mă însemnezi și nu mă vei achita de nelegiuirea mea.

Jeźli zgrzeszę, wnet tego postrzeżesz, a dla nieprawości mojej nie przepuścisz mi.

15 Dacă sunt stricat, vai mie; și dacă sunt drept, totuși nu îmi voi înălța capul. Sunt plin de confuzie; de aceea privește nenorocirea mea,

Jeźlim bezbożny, biada mi! a choćbym też był sprawiedliwym, nie podniosę głowy mojej, będąc nasycony pohańbieniem, i widząc utrapienie moje,

16 Pentru că ea se mărește. Mă vânezi ca un leu feroce; și din nou te arăți minunat asupra mea.

Którego przybywa; bo jako lew srogi gonisz mię, a coraz dziwniej się przeciwko mnie stawiasz.

17 Îți înnoiești martorii împotriva mea și îți mărești indignarea asupra mea; schimbări și război sunt împotriva mea.

Odnawiasz świadków twoich przeciwko mnie, a rozmnażasz rozgniewanie twoje na mię; wojska jedne po drugich są przeciwko mnie.

18 Pentru ce m-ai scos din pântece? O, de mi-aș fi dat duhul și niciun ochi să nu mă fi văzut!

Przeczżeś mię z żywota wywiódł? Ach, bym był umarł, żeby mię było oko nie widziało!

19 Trebuia să fiu ca și cum nu aș fi fost; trebuia să fiu purtat din pântece la mormânt.

Obym był, jakoby mię nie było! oby mię było zaraz z żywota do grobu zaniesiono!

20 Nu sunt zilele mele puține? Încetează și lasă-mă în pace ca să am puțină mângâiere.

Izaż nie trocha dni moich? Przetoż przestań, a zaniechaj mię, abym się troszeczkę posilił,

21 Înainte să merg acolo de unde nu mă voi întoarce, în țara întunericului și umbra morții;

Pierwej niż odejdę tam, skąd się nie wrócę, do ziemi ciemności, i do cienia śmierci;

22 O țară a întunericului, ca însăși întunericul; și a umbrei morții, fără nicio ordine, și unde lumina este ca întunericul.

Do ziemi ciemnej, jako chmura, i do cienia śmierci, gdzie niemasz przemiany, jedno sama gęsta ciemność.