Iov 10

1 Sufletul mi s-a obosit de viață; îmi voi lăsa plângerea asupra mea; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

Tædet animam meam vitæ meæ, dimittam adversum me eloquium meum, loquar in amaritudine animæ meæ.

2 Îi voi spune lui Dumnezeu: Nu mă condamna; arată-mi pentru ce te cerți cu mine.

Dicam Deo: Noli me condemnare: indica mihi cur me ita iudices.

3 Este bine ca tu să oprimi, să disprețuiești lucrarea mâinilor tale și să strălucești peste sfatul celor stricați?

Numquid bonum tibi videtur, si calumnieris me, et opprimas me opus manuum tuarum, et consilium impiorum adiuves?

4 Ai tu ochi de carne? Sau vezi tu cum vede omul?

Numquid oculi carnei tibi sunt: aut sicut videt homo, et tu videbis?

5 Sunt zilele tale precum zilele omului? Sunt anii tăi precum zilele omului,

Numquid sicut dies hominis dies tui, et anni tui sicut humana sunt tempora,

6 Să cauți nelegiuirea mea și să cercetezi păcatul meu?

Ut quæras iniquitatem meam, et peccatum meum scruteris?

7 Tu știi că nu sunt stricat; și nu este nimeni care să scape din mâna ta.

Et scias quia nihil impium fecerim, cum sit nemo qui de manu tua possit eruere.

8 Mâinile tale m-au făcut și m-au modelat de jur împrejur; totuși mă nimicești.

Manus tuæ fecerunt me, et plasmaverunt me totum in circuitu: et sic repente præcipitas me?

9 Amintește-ți, te implor, că m-ai făcut precum lutul; și mă vei aduce înapoi în țărână?

Memento quæso quod sicut lutum feceris me, et in pulverem reduces me.

10 Nu m-ai turnat precum laptele și nu m-ai închegat ca brânza?

Nonne sicut lac mulsisti me, et sicut caseum me coagulasti?

11 M-ai îmbrăcat cu piele și carne și m-ai îngrădit cu oase și tendoane.

Pelle et carnibus vestisti me: ossibus et nervis compegisti me.

12 Mi-ai dat viață și favoare și cercetarea ta mi-a păstrat duhul.

Vitam et misericordiam tribuisti mihi, et visitatio tua custodivit spiritum meum.

13 Și aceste lucruri le-ai ascuns în inima ta, știu că aceasta este în tine.

Licet hæc celes in corde tuo, tamen scio quia universorum memineris.

14 Dacă păcătuiesc, atunci mă însemnezi și nu mă vei achita de nelegiuirea mea.

Si peccavi, et ad horam pepercisti mihi: cur ab iniquitate mea mundum me esse non pateris?

15 Dacă sunt stricat, vai mie; și dacă sunt drept, totuși nu îmi voi înălța capul. Sunt plin de confuzie; de aceea privește nenorocirea mea,

Et si impius fuero, væ mihi est: et si iustus, non levabo caput, saturatus afflictione et miseria.

16 Pentru că ea se mărește. Mă vânezi ca un leu feroce; și din nou te arăți minunat asupra mea.

Et propter superbiam quasi leænam capies me, reversusque mirabiliter me crucias.

17 Îți înnoiești martorii împotriva mea și îți mărești indignarea asupra mea; schimbări și război sunt împotriva mea.

Instauras testes tuos contra me, et multiplicas iram tuam adversum me, et pœnæ militant in me.

18 Pentru ce m-ai scos din pântece? O, de mi-aș fi dat duhul și niciun ochi să nu mă fi văzut!

Quare de vulva eduxisti me? qui utinam consumptus essem ne oculus me videret.

19 Trebuia să fiu ca și cum nu aș fi fost; trebuia să fiu purtat din pântece la mormânt.

Fuissem quasi non essem, de utero translatus ad tumulum.

20 Nu sunt zilele mele puține? Încetează și lasă-mă în pace ca să am puțină mângâiere.

Numquid non paucitas dierum meorum finietur brevi? dimitte ergo me, ut plangam paululum dolorem meum:

21 Înainte să merg acolo de unde nu mă voi întoarce, în țara întunericului și umbra morții;

Antequam vadam et non revertar, ad terram tenebrosam, et opertam mortis caligine:

22 O țară a întunericului, ca însăși întunericul; și a umbrei morții, fără nicio ordine, și unde lumina este ca întunericul.

Terram miseriæ et tenebrarum, ubi umbra mortis, et nullus ordo, sed sempiternus horror inhabitat.