Iov 10

1 Sufletul mi s-a obosit de viață; îmi voi lăsa plângerea asupra mea; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

L’anima mia prova disgusto della vita; vo’ dar libero corso al mio lamento, vo’ parlar nell’amarezza dell’anima mia!

2 Îi voi spune lui Dumnezeu: Nu mă condamna; arată-mi pentru ce te cerți cu mine.

Io dirò a Dio: “Non mi condannare! Fammi sapere perché contendi meco!”

3 Este bine ca tu să oprimi, să disprețuiești lucrarea mâinilor tale și să strălucești peste sfatul celor stricați?

Ti par egli ben fatto d’opprimere, di sprezzare l’opera delle tue mani e di favorire i disegni de’ malvagi?

4 Ai tu ochi de carne? Sau vezi tu cum vede omul?

Hai tu occhi di carne? Vedi tu come vede l’uomo?

5 Sunt zilele tale precum zilele omului? Sunt anii tăi precum zilele omului,

I tuoi giorni son essi come i giorni del mortale, i tuoi anni son essi come gli anni degli umani,

6 Să cauți nelegiuirea mea și să cercetezi păcatul meu?

che tu investighi tanto la mia iniquità, che t’informi così del mio peccato,

7 Tu știi că nu sunt stricat; și nu este nimeni care să scape din mâna ta.

pur sapendo ch’io non son colpevole, e che non v’è chi mi liberi dalla tua mano?

8 Mâinile tale m-au făcut și m-au modelat de jur împrejur; totuși mă nimicești.

Le tue mani m’hanno formato m’hanno fatto tutto quanto… e tu mi distruggi!

9 Amintește-ți, te implor, că m-ai făcut precum lutul; și mă vei aduce înapoi în țărână?

Deh, ricordati che m’hai plasmato come argilla… e tu mi fai ritornare in polvere!

10 Nu m-ai turnat precum laptele și nu m-ai închegat ca brânza?

Non m’hai tu colato come il latte e fatto rapprender come il cacio?

11 M-ai îmbrăcat cu piele și carne și m-ai îngrădit cu oase și tendoane.

Tu m’hai rivestito di pelle e di carne, e m’hai intessuto d’ossa e di nervi.

12 Mi-ai dat viață și favoare și cercetarea ta mi-a păstrat duhul.

Mi sei stato largo di vita e di grazia, la tua provvidenza ha vegliato sul mio spirito,

13 Și aceste lucruri le-ai ascuns în inima ta, știu că aceasta este în tine.

ed ecco quello che nascondevi in cuore! Sì, lo so, questo meditavi:

14 Dacă păcătuiesc, atunci mă însemnezi și nu mă vei achita de nelegiuirea mea.

se avessi peccato, l’avresti ben tenuto a mente, e non m’avresti assolto dalla mia iniquità.

15 Dacă sunt stricat, vai mie; și dacă sunt drept, totuși nu îmi voi înălța capul. Sunt plin de confuzie; de aceea privește nenorocirea mea,

Se fossi stato malvagio, guai a me! Se giusto, non avrei osato alzar la fronte, sazio d’ignominia, spettatore della mia miseria.

16 Pentru că ea se mărește. Mă vânezi ca un leu feroce; și din nou te arăți minunat asupra mea.

Se l’avessi alzata, m’avresti dato la caccia come ad un leone e contro di me avresti rinnovato le tue maraviglie;

17 Îți înnoiești martorii împotriva mea și îți mărești indignarea asupra mea; schimbări și război sunt împotriva mea.

m’avresti messo a fronte nuovi testimoni, e avresti raddoppiato il tuo sdegno contro di me; legioni su legioni m’avrebbero assalito.

18 Pentru ce m-ai scos din pântece? O, de mi-aș fi dat duhul și niciun ochi să nu mă fi văzut!

E allora, perché m’hai tratto dal seno di mia madre? Sarei spirato senza che occhio mi vedesse!

19 Trebuia să fiu ca și cum nu aș fi fost; trebuia să fiu purtat din pântece la mormânt.

Sarei stato come se non fossi mai esistito, m’avrebbero portato dal seno materno alla tomba!

20 Nu sunt zilele mele puține? Încetează și lasă-mă în pace ca să am puțină mângâiere.

Non son forse pochi i giorni che mi restano? Cessi egli dunque, mi lasci stare, ond’io mi rassereni un poco,

21 Înainte să merg acolo de unde nu mă voi întoarce, în țara întunericului și umbra morții;

prima ch’io me ne vada, per non più tornare, nella terra delle tenebre e dell’ombra di morte:

22 O țară a întunericului, ca însăși întunericul; și a umbrei morții, fără nicio ordine, și unde lumina este ca întunericul.

terra oscura come notte profonda, ove regnano l’ombra di morte ed il caos, il cui chiarore è come notte oscura”.