Iov 10

1 Sufletul mi s-a obosit de viață; îmi voi lăsa plângerea asupra mea; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

Mon âme a pris en dégoût la vie; je laisserai aller ma plainte, je parlerai dans l'amertume de mon âme.

2 Îi voi spune lui Dumnezeu: Nu mă condamna; arată-mi pentru ce te cerți cu mine.

Je dirai à Dieu: Ne me condamne point; fais-moi savoir pourquoi tu me prends à partie.

3 Este bine ca tu să oprimi, să disprețuiești lucrarea mâinilor tale și să strălucești peste sfatul celor stricați?

Peux-tu te plaire à accabler, à repousser l'œuvre de tes mains, et à éclairer les desseins des méchants?

4 Ai tu ochi de carne? Sau vezi tu cum vede omul?

As-tu des yeux de chair? Vois-tu comme voient les mortels?

5 Sunt zilele tale precum zilele omului? Sunt anii tăi precum zilele omului,

Tes jours sont-ils comme les jours des mortels? Tes années sont-elles comme les jours des humains?

6 Să cauți nelegiuirea mea și să cercetezi păcatul meu?

Pour que tu fasses la recherche de mon iniquité et l'enquête de mon péché,

7 Tu știi că nu sunt stricat; și nu este nimeni care să scape din mâna ta.

Quoique tu saches que je ne suis pas coupable, et que nul ne peut me délivrer de ta main.

8 Mâinile tale m-au făcut și m-au modelat de jur împrejur; totuși mă nimicești.

Tes mains m'ont formé et m'ont fait tout entier. Et tu me détruirais!

9 Amintește-ți, te implor, că m-ai făcut precum lutul; și mă vei aduce înapoi în țărână?

Souviens-toi donc que tu m'as formé comme de l'argile, et tu me ferais rentrer dans la poussière!

10 Nu m-ai turnat precum laptele și nu m-ai închegat ca brânza?

Ne m'as-tu pas coulé comme du lait, et caillé comme un fromage?

11 M-ai îmbrăcat cu piele și carne și m-ai îngrădit cu oase și tendoane.

Tu m'as revêtu de peau et de chair, et tu m'as composé d'os et de nerfs.

12 Mi-ai dat viață și favoare și cercetarea ta mi-a păstrat duhul.

Tu m'as comblé de vie et de grâces, et ta providence a gardé mon souffle.

13 Și aceste lucruri le-ai ascuns în inima ta, știu că aceasta este în tine.

Et voici ce que tu me réservais en ton cœur! Et voici, je le vois, ce qui était dans ta pensée:

14 Dacă păcătuiesc, atunci mă însemnezi și nu mă vei achita de nelegiuirea mea.

Si je péchais, tu le remarquerais, et tu ne m'absoudrais pas de ma faute;

15 Dacă sunt stricat, vai mie; și dacă sunt drept, totuși nu îmi voi înălța capul. Sunt plin de confuzie; de aceea privește nenorocirea mea,

Si j'étais méchant, malheur à moi! Si j'étais juste, je n'en lèverais pas la tête plus haut, je serais rassasié d'ignominie et spectateur de ma propre misère.

16 Pentru că ea se mărește. Mă vânezi ca un leu feroce; și din nou te arăți minunat asupra mea.

Si je redressais la tête, tu me donnerais la chasse comme à un lion, et tu multiplierais tes exploits contre moi;

17 Îți înnoiești martorii împotriva mea și îți mărești indignarea asupra mea; schimbări și război sunt împotriva mea.

Tu produirais de nouveaux témoins contre moi, tu redoublerais de colère à mon égard, tes bataillons se renouvelleraient contre moi.

18 Pentru ce m-ai scos din pântece? O, de mi-aș fi dat duhul și niciun ochi să nu mă fi văzut!

Mais pourquoi m'as-tu fait sortir du sein de ma mère? J'eusse expiré, et aucun œil ne m'aurait vu!

19 Trebuia să fiu ca și cum nu aș fi fost; trebuia să fiu purtat din pântece la mormânt.

Je serais comme n'ayant pas été; j'aurais été porté du sein maternel au tombeau!

20 Nu sunt zilele mele puține? Încetează și lasă-mă în pace ca să am puțină mângâiere.

Mes jours ne sont-ils pas en petit nombre? Qu'il me laisse! Qu'il éloigne sa main de moi, et que je respire un peu!

21 Înainte să merg acolo de unde nu mă voi întoarce, în țara întunericului și umbra morții;

Avant que j'aille, pour n'en plus revenir, dans la terre des ténèbres et de l'ombre de la mort;

22 O țară a întunericului, ca însăși întunericul; și a umbrei morții, fără nicio ordine, și unde lumina este ca întunericul.

Terre obscure comme la nuit, où règnent l'ombre de la mort et le chaos, où la lumière est comme la nuit!