Iov 10
1 Sufletul mi s-a obosit de viață; îmi voi lăsa plângerea asupra mea; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.
Mon âme est dégoûtée de ma vie; je laisserai libre cours à ma plainte, je parlerai dans l’amertume de mon âme,
2 Îi voi spune lui Dumnezeu: Nu mă condamna; arată-mi pentru ce te cerți cu mine.
Je dirai à Dieu: Ne me condamne pas; fais-moi savoir pourquoi tu contestes avec moi.
3 Este bine ca tu să oprimi, să disprețuiești lucrarea mâinilor tale și să strălucești peste sfatul celor stricați?
Prends-tu plaisir à opprimer, que tu méprises le travail de tes mains, et que tu fasses briller ta lumière sur le conseil des méchants?
4 Ai tu ochi de carne? Sau vezi tu cum vede omul?
As-tu des yeux de chair? Vois-tu comme voit l’homme mortel?
5 Sunt zilele tale precum zilele omului? Sunt anii tăi precum zilele omului,
Tes jours sont-ils comme les jours d’un mortel, ou tes années, comme les jours de l’homme,
6 Să cauți nelegiuirea mea și să cercetezi păcatul meu?
Que tu recherches mon iniquité et que tu scrutes mon péché;
7 Tu știi că nu sunt stricat; și nu este nimeni care să scape din mâna ta.
Puisque tu sais que je ne suis pas un méchant, et que nul ne délivre de ta main?
8 Mâinile tale m-au făcut și m-au modelat de jur împrejur; totuși mă nimicești.
Tes mains m’ont formé et m’ont façonné tout à l’entour en un tout, et tu m’engloutis!
9 Amintește-ți, te implor, că m-ai făcut precum lutul; și mă vei aduce înapoi în țărână?
Souviens-toi, je te prie, que tu m’as façonné comme de l’argile, et que tu me feras retourner à la poussière.
10 Nu m-ai turnat precum laptele și nu m-ai închegat ca brânza?
Ne m’as-tu pas coulé comme du lait, et fait cailler comme du fromage?
11 M-ai îmbrăcat cu piele și carne și m-ai îngrădit cu oase și tendoane.
Tu m’as revêtu de peau et de chair, tu m’as tissé d’os et de nerfs;
12 Mi-ai dat viață și favoare și cercetarea ta mi-a păstrat duhul.
Tu m’as donné la vie, et tu as usé de bonté envers moi, et tes soins ont gardé mon esprit;
13 Și aceste lucruri le-ai ascuns în inima ta, știu că aceasta este în tine.
Et tu cachais ces choses dans ton cœur: je sais que cela était par-devers toi.
14 Dacă păcătuiesc, atunci mă însemnezi și nu mă vei achita de nelegiuirea mea.
Si j’ai péché, tu m’as aussi observé, et tu ne me tiendras pas pour innocent de mon iniquité.
15 Dacă sunt stricat, vai mie; și dacă sunt drept, totuși nu îmi voi înălța capul. Sunt plin de confuzie; de aceea privește nenorocirea mea,
Si j’ai agi méchamment, malheur à moi! Si j’ai marché justement, je ne lèverai pas ma tête, rassasié que je suis de mépris et voyant ma misère.
16 Pentru că ea se mărește. Mă vânezi ca un leu feroce; și din nou te arăți minunat asupra mea.
Et elle augmente: tu me fais la chasse comme un lion, et en moi tu répètes tes merveilles;
17 Îți înnoiești martorii împotriva mea și îți mărești indignarea asupra mea; schimbări și război sunt împotriva mea.
Tu renouvelles tes témoins contre moi, et tu multiplies ton indignation contre moi. Une succession [de maux] et un temps de misère sont avec moi.
18 Pentru ce m-ai scos din pântece? O, de mi-aș fi dat duhul și niciun ochi să nu mă fi văzut!
Et pourquoi m’as-tu fait sortir du sein [de ma mère]? J’aurais expiré, et aucun œil ne m’aurait vu!
19 Trebuia să fiu ca și cum nu aș fi fost; trebuia să fiu purtat din pântece la mormânt.
J’aurais été comme si je n’avais pas été; de la matrice on m’aurait porté au sépulcre!
20 Nu sunt zilele mele puține? Încetează și lasă-mă în pace ca să am puțină mângâiere.
Mes jours ne sont-ils pas en petit nombre? Qu’il cesse [donc], qu’il se retire de moi, et je me remonterai un peu,
21 Înainte să merg acolo de unde nu mă voi întoarce, în țara întunericului și umbra morții;
Avant que je m’en aille, pour ne plus revenir, dans le pays de l’obscurité et de l’ombre de la mort,
22 O țară a întunericului, ca însăși întunericul; și a umbrei morții, fără nicio ordine, și unde lumina este ca întunericul.
Terre sombre comme les ténèbres de l’ombre de la mort, et où il n’y a que confusion, et où la clarté est comme des ténèbres profondes.
