Iov 10
1 Sufletul mi s-a obosit de viață; îmi voi lăsa plângerea asupra mea; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.
Tedis al mia animo mia vivo; Mi fordonos min al mia plendado; Mi parolos en la malĝojeco de mia animo.
2 Îi voi spune lui Dumnezeu: Nu mă condamna; arată-mi pentru ce te cerți cu mine.
Mi diros al Dio: Ne kondamnu min, Sciigu al mi, pro kio Vi malpacas kontraŭ mi.
3 Este bine ca tu să oprimi, să disprețuiești lucrarea mâinilor tale și să strălucești peste sfatul celor stricați?
Ĉu Vi trovas tion bona, ke Vi turmentas, Ke Vi forpuŝas la laboritaĵon de Viaj manoj, Sendas brilon sur la entreprenon de malpiuloj?
4 Ai tu ochi de carne? Sau vezi tu cum vede omul?
Ĉu Vi havas okulojn karnajn, Kaj ĉu Vi rigardas, kiel homo rigardas?
5 Sunt zilele tale precum zilele omului? Sunt anii tăi precum zilele omului,
Ĉu Viaj tagoj estas kiel la tagoj de homo, Aŭ ĉu Viaj jaroj estas kiel la vivtempo de homo,
6 Să cauți nelegiuirea mea și să cercetezi păcatul meu?
Ke Vi serĉas mian kulpon Kaj penas trovi mian pekon,
7 Tu știi că nu sunt stricat; și nu este nimeni care să scape din mâna ta.
Kvankam Vi scias, ke mi ne estas malbonagulo, Sed el Via mano neniu povas savi?
8 Mâinile tale m-au făcut și m-au modelat de jur împrejur; totuși mă nimicești.
Viaj manoj min formis kaj faris min tutan ĉirkaŭe, Kaj tamen Vi min pereigas!
9 Amintește-ți, te implor, că m-ai făcut precum lutul; și mă vei aduce înapoi în țărână?
Rememoru, ke kiel argilon Vi min prilaboris; Kaj Vi returne faros min polvo.
10 Nu m-ai turnat precum laptele și nu m-ai închegat ca brânza?
Vi elverŝis ja min kiel lakton, Kaj kiel fromaĝon Vi min kundensigis.
11 M-ai îmbrăcat cu piele și carne și m-ai îngrădit cu oase și tendoane.
Per haŭto kaj karno Vi min vestis, Per ostoj kaj tendenoj Vi min plektis.
12 Mi-ai dat viață și favoare și cercetarea ta mi-a păstrat duhul.
Vivon kaj bonon Vi donis al mi, Kaj Via prizorgado gardis mian spiriton.
13 Și aceste lucruri le-ai ascuns în inima ta, știu că aceasta este în tine.
Sed ĉi tion Vi kaŝis en Via koro; Mi scias, ke Vi tion intencis:
14 Dacă păcătuiesc, atunci mă însemnezi și nu mă vei achita de nelegiuirea mea.
Se mi pekos, Vi tion rimarkos sur mi, Kaj mian pekon Vi ne lasos senpuna.
15 Dacă sunt stricat, vai mie; și dacă sunt drept, totuși nu îmi voi înălța capul. Sunt plin de confuzie; de aceea privește nenorocirea mea,
Se mi agis malbone, ve al mi! Se mi estas prava, mi ne povas tamen levi mian kapon, Estante tute humiligita Kaj vidante mian mizeron.
16 Pentru că ea se mărește. Mă vânezi ca un leu feroce; și din nou te arăți minunat asupra mea.
Se ĝi leviĝas, Vi ĉasas min kiel leono, Kaj denove montras sur mi Vian mirindan potencon.
17 Îți înnoiești martorii împotriva mea și îți mărești indignarea asupra mea; schimbări și război sunt împotriva mea.
Vi elmetas kontraŭ mi novajn atestojn, Plifortigas Vian koleron kontraŭ mi; Nova armeo min atakas.
18 Pentru ce m-ai scos din pântece? O, de mi-aș fi dat duhul și niciun ochi să nu mă fi văzut!
Por kio Vi elirigis min el la ventro? Ho, se mi estus pereinta, ke nenies okulo min vidu!
19 Trebuia să fiu ca și cum nu aș fi fost; trebuia să fiu purtat din pântece la mormânt.
Tiam mi estus kiel ne estinta; El la ventro mi estus transportita en la tombon.
20 Nu sunt zilele mele puține? Încetează și lasă-mă în pace ca să am puțină mângâiere.
Mia vivo estas ja mallonga; Ĉesu do, lasu min libera, por ke mi iom revigliĝu,
21 Înainte să merg acolo de unde nu mă voi întoarce, în țara întunericului și umbra morții;
Antaŭ ol mi foriros senrevene En la landon de mallumo kaj de morta ombro,
22 O țară a întunericului, ca însăși întunericul; și a umbrei morții, fără nicio ordine, și unde lumina este ca întunericul.
En la landon, kie la lumo estas kiel mallumo, Kie estas morta ombro kaj senordeco, Kie estas lume kiel en mallumego.
