Iov 10

1 Sufletul mi s-a obosit de viață; îmi voi lăsa plângerea asupra mea; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

My soul is weary of my life; I will leave my complaint upon myself; I will speak in the bitterness of my soul.

2 Îi voi spune lui Dumnezeu: Nu mă condamna; arată-mi pentru ce te cerți cu mine.

I will say to God, Do not condemn me; show me why thou contendest with me.

3 Este bine ca tu să oprimi, să disprețuiești lucrarea mâinilor tale și să strălucești peste sfatul celor stricați?

[Is it] good to thee that thou shouldst oppress, that thou shouldst despise the work of thy hands, and shine upon the counsel of the wicked?

4 Ai tu ochi de carne? Sau vezi tu cum vede omul?

Hast thou eyes of flesh? or seest thou as man seeth?

5 Sunt zilele tale precum zilele omului? Sunt anii tăi precum zilele omului,

[Are] thy days as the days of man? [are] thy years as man's days,

6 Să cauți nelegiuirea mea și să cercetezi păcatul meu?

That thou inquirest after my iniquity, and searchest after my sin?

7 Tu știi că nu sunt stricat; și nu este nimeni care să scape din mâna ta.

Thou knowest that I am not wicked; and [there is] none that can deliver out of thy hand.

8 Mâinile tale m-au făcut și m-au modelat de jur împrejur; totuși mă nimicești.

Thy hands have made me and fashioned me in all my parts; yet thou dost destroy me.

9 Amintește-ți, te implor, că m-ai făcut precum lutul; și mă vei aduce înapoi în țărână?

Remember, I beseech thee, that thou hast made me as the clay; and wilt thou bring me into dust again?

10 Nu m-ai turnat precum laptele și nu m-ai închegat ca brânza?

Hast thou not poured me out as milk, and curdled me like cheese?

11 M-ai îmbrăcat cu piele și carne și m-ai îngrădit cu oase și tendoane.

Thou hast clothed me with skin and flesh, and hast fenced me with bones and sinews.

12 Mi-ai dat viață și favoare și cercetarea ta mi-a păstrat duhul.

Thou hast granted me life and favor, and thy visitation hath preserved my spirit.

13 Și aceste lucruri le-ai ascuns în inima ta, știu că aceasta este în tine.

And these [things] hast thou hid in thy heart: I know that this [is] with thee.

14 Dacă păcătuiesc, atunci mă însemnezi și nu mă vei achita de nelegiuirea mea.

If I sin, then thou markest me, and thou wilt not acquit me from my iniquity.

15 Dacă sunt stricat, vai mie; și dacă sunt drept, totuși nu îmi voi înălța capul. Sunt plin de confuzie; de aceea privește nenorocirea mea,

If I be wicked, woe to me; and [if] I be righteous, [yet] will I not lift up my head. [I am] full of confusion; therefore see thou my affliction;

16 Pentru că ea se mărește. Mă vânezi ca un leu feroce; și din nou te arăți minunat asupra mea.

For it increaseth. Thou huntest me as a fierce lion: and again thou showest thyself wonderful upon me.

17 Îți înnoiești martorii împotriva mea și îți mărești indignarea asupra mea; schimbări și război sunt împotriva mea.

Thou renewest thy witnesses against me, and increasest thy indignation upon me; changes and war [are] against me.

18 Pentru ce m-ai scos din pântece? O, de mi-aș fi dat duhul și niciun ochi să nu mă fi văzut!

Why then hast thou brought me forth from the womb? O that I had expired, and no eye had seen me!

19 Trebuia să fiu ca și cum nu aș fi fost; trebuia să fiu purtat din pântece la mormânt.

I should have been as though I had not been; I should have been carried from the womb to the grave.

20 Nu sunt zilele mele puține? Încetează și lasă-mă în pace ca să am puțină mângâiere.

[Are] not my days few? cease [then], [and] let me alone, that I may take comfort a little,

21 Înainte să merg acolo de unde nu mă voi întoarce, în țara întunericului și umbra morții;

Before I go [whence] I shall not return, [even] to the land of darkness, and the shades of death;

22 O țară a întunericului, ca însăși întunericul; și a umbrei morții, fără nicio ordine, și unde lumina este ca întunericul.

A land of darkness, as darkness [itself]; [and] of the shades of death, without any order, and [where] the light [is] as darkness.