Iov 10

1 Sufletul mi s-a obosit de viață; îmi voi lăsa plângerea asupra mea; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

I am weary of my life; I will let loose within me my complaint; I will speak in the bitterness of my soul.

2 Îi voi spune lui Dumnezeu: Nu mă condamna; arată-mi pentru ce te cerți cu mine.

I will say unto God, Do not condemn me! Show me wherefore thou contendest with me!

3 Este bine ca tu să oprimi, să disprețuiești lucrarea mâinilor tale și să strălucești peste sfatul celor stricați?

Is it a pleasure to thee to oppress, And to despise the work of thy hands, And to shine upon the plans of the wicked?

4 Ai tu ochi de carne? Sau vezi tu cum vede omul?

Hast thou eyes of flesh, Or seest thou as man seeth?

5 Sunt zilele tale precum zilele omului? Sunt anii tăi precum zilele omului,

Are thy days as the days of a man, Are thy years as the days of a mortal,

6 Să cauți nelegiuirea mea și să cercetezi păcatul meu?

That thou seekest after my iniquity, And searchest after my sin,

7 Tu știi că nu sunt stricat; și nu este nimeni care să scape din mâna ta.

Though thou knowest that I am not guilty, And that none can deliver from thy hand?

8 Mâinile tale m-au făcut și m-au modelat de jur împrejur; totuși mă nimicești.

Have thy hands completely fashioned and made me In every part, that thou mightst destroy me?

9 Amintește-ți, te implor, că m-ai făcut precum lutul; și mă vei aduce înapoi în țărână?

O remember that thou hast moulded me as clay! And wilt thou bring me again to dust?

10 Nu m-ai turnat precum laptele și nu m-ai închegat ca brânza?

Thou didst pour me out as milk, And curdle me as cheese;

11 M-ai îmbrăcat cu piele și carne și m-ai îngrădit cu oase și tendoane.

With skin and flesh didst thou clothe me, And strengthen me with bones and sinews;

12 Mi-ai dat viață și favoare și cercetarea ta mi-a păstrat duhul.

Thou didst grant me life and favor, And thy protection preserved my breath:

13 Și aceste lucruri le-ai ascuns în inima ta, știu că aceasta este în tine.

Yet these things thou didst lay up in thy heart! I know that this was in thy mind.

14 Dacă păcătuiesc, atunci mă însemnezi și nu mă vei achita de nelegiuirea mea.

If I sin, then thou markest me, And wilt not acquit me of mine iniquity.

15 Dacă sunt stricat, vai mie; și dacă sunt drept, totuși nu îmi voi înălța capul. Sunt plin de confuzie; de aceea privește nenorocirea mea,

If I am wicked, —then woe unto me! Yet if righteous, I dare not lift up my head; I am full of confusion, beholding my affliction.

16 Pentru că ea se mărește. Mă vânezi ca un leu feroce; și din nou te arăți minunat asupra mea.

If I lift it up, like a lion thou huntest me, And again showest thyself terrible unto me.

17 Îți înnoiești martorii împotriva mea și îți mărești indignarea asupra mea; schimbări și război sunt împotriva mea.

Thou renewest thy witnesses against me, And increasest thine anger toward me; New hosts continually rise up against me.

18 Pentru ce m-ai scos din pântece? O, de mi-aș fi dat duhul și niciun ochi să nu mă fi văzut!

Why then didst thou bring me forth from the womb? I should have perished, and no eye had seen me;

19 Trebuia să fiu ca și cum nu aș fi fost; trebuia să fiu purtat din pântece la mormânt.

I should be as though I had not been; I should have been borne from the womb to the grave.

20 Nu sunt zilele mele puține? Încetează și lasă-mă în pace ca să am puțină mângâiere.

Are not my days few? O spare then, And let me alone, that I may be at ease a little while,

21 Înainte să merg acolo de unde nu mă voi întoarce, în țara întunericului și umbra morții;

Before I go— whence I shall not return—To the land of darkness and death-shade,

22 O țară a întunericului, ca însăși întunericul; și a umbrei morții, fără nicio ordine, și unde lumina este ca întunericul.

The land of darkness like the blackness of death-shade, Where is no order, and where the light is as darkness.