Iov 10

1 Sufletul mi s-a obosit de viață; îmi voi lăsa plângerea asupra mea; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

“My soul has been weary of my life, I leave off my talking to myself, I speak in the bitterness of my soul.

2 Îi voi spune lui Dumnezeu: Nu mă condamna; arată-mi pentru ce te cerți cu mine.

I say to God, Do not condemn me, Let me know why You strive [with] me.

3 Este bine ca tu să oprimi, să disprețuiești lucrarea mâinilor tale și să strălucești peste sfatul celor stricați?

Is it good for You that You oppress? That You despise the labor of Your hands, And shine on the counsel of the wicked?

4 Ai tu ochi de carne? Sau vezi tu cum vede omul?

Do you have eyes of flesh? Do You see as man sees?

5 Sunt zilele tale precum zilele omului? Sunt anii tăi precum zilele omului,

[Are] Your days as the days of man? Your years as the days of a man?

6 Să cauți nelegiuirea mea și să cercetezi păcatul meu?

That You inquire for my iniquity, And seek for my sin?

7 Tu știi că nu sunt stricat; și nu este nimeni care să scape din mâna ta.

For You know that I am not wicked, And there is no deliverer from Your hand.

8 Mâinile tale m-au făcut și m-au modelat de jur împrejur; totuși mă nimicești.

Your hands have taken pains about me, And they make me together all around, And You swallow me up!

9 Amintește-ți, te implor, că m-ai făcut precum lutul; și mă vei aduce înapoi în țărână?

Please remember That You have made me as clay, And You bring me back to dust.

10 Nu m-ai turnat precum laptele și nu m-ai închegat ca brânza?

Do You not pour me out as milk? And curdle me as cheese?

11 M-ai îmbrăcat cu piele și carne și m-ai îngrădit cu oase și tendoane.

Skin and flesh You put on me, And fence me with bones and sinews.

12 Mi-ai dat viață și favoare și cercetarea ta mi-a păstrat duhul.

Life and kindness You have done with me. And Your inspection has preserved my spirit.

13 Și aceste lucruri le-ai ascuns în inima ta, știu că aceasta este în tine.

And these You have laid up in Your heart, I have known that this [is] with You.

14 Dacă păcătuiesc, atunci mă însemnezi și nu mă vei achita de nelegiuirea mea.

If I sinned, then You have observed me, And do not acquit me from my iniquity,

15 Dacă sunt stricat, vai mie; și dacă sunt drept, totuși nu îmi voi înălța capul. Sunt plin de confuzie; de aceea privește nenorocirea mea,

If I have done wickedly—woe to me, And righteously—I do not lift up my head, Full of shame—then see my affliction,

16 Pentru că ea se mărește. Mă vânezi ca un leu feroce; și din nou te arăți minunat asupra mea.

And it rises—as a lion You hunt me. And You turn back—You show Yourself wonderful in me.

17 Îți înnoiești martorii împotriva mea și îți mărești indignarea asupra mea; schimbări și război sunt împotriva mea.

You renew Your witnesses against me, and multiply Your anger with me, Changes and warfare [are] with me.

18 Pentru ce m-ai scos din pântece? O, de mi-aș fi dat duhul și niciun ochi să nu mă fi văzut!

And why from the womb Have You brought me forth? I expire, and the eye does not see me.

19 Trebuia să fiu ca și cum nu aș fi fost; trebuia să fiu purtat din pântece la mormânt.

I am as [if] I had not been, I am brought from the belly to the grave,

20 Nu sunt zilele mele puține? Încetează și lasă-mă în pace ca să am puțină mângâiere.

Are my days not few? Cease then, and put from me, And I brighten up a little,

21 Înainte să merg acolo de unde nu mă voi întoarce, în țara întunericului și umbra morții;

Before I go, and do not return, To a land of darkness and death-shade,

22 O țară a întunericului, ca însăși întunericul; și a umbrei morții, fără nicio ordine, și unde lumina este ca întunericul.

A land of obscurity as thick darkness, Death-shade—and no order, And the shining [is] as thick darkness.”