Iov 10
1 Sufletul mi s-a obosit de viață; îmi voi lăsa plângerea asupra mea; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.
My soul is disgusted with my life; I will give free vent to my complaint over myself; I will speak in the bitterness of my soul.
2 Îi voi spune lui Dumnezeu: Nu mă condamna; arată-mi pentru ce te cerți cu mine.
I will say unto God, Do not condemn me; let me know for what cause thou contendest against me.
3 Este bine ca tu să oprimi, să disprețuiești lucrarea mâinilor tale și să strălucești peste sfatul celor stricați?
Is it well for thee that thou shouldst oppress, that thou shouldst reject the labor of thy hands, and shed light upon the counsel of the wicked?
4 Ai tu ochi de carne? Sau vezi tu cum vede omul?
Hast thou eyes of flesh? or wilt thou see as a mortal seeth?
5 Sunt zilele tale precum zilele omului? Sunt anii tăi precum zilele omului,
Are thy days as the days of a mortal, or are thy years as the days of a man,
6 Să cauți nelegiuirea mea și să cercetezi păcatul meu?
That thou inquirest after my iniquity, and searchest after my sin?
7 Tu știi că nu sunt stricat; și nu este nimeni care să scape din mâna ta.
Still it is within thy knowledge that I am not wicked, and there is none that can deliver me out of thy hand.
8 Mâinile tale m-au făcut și m-au modelat de jur împrejur; totuși mă nimicești.
Thy hands have carefully fashioned me and made me; every thing is in harmony all round about; and yet thou dost destroy me!
9 Amintește-ți, te implor, că m-ai făcut precum lutul; și mă vei aduce înapoi în țărână?
Remember, I beseech thee, that as though I were clay hast thou made me; and wilt thou cause me to return again unto the dust?
10 Nu m-ai turnat precum laptele și nu m-ai închegat ca brânza?
Behold, like milk didst thou pour me out, and like cheese didst thou curdle me.
11 M-ai îmbrăcat cu piele și carne și m-ai îngrădit cu oase și tendoane.
With skin and flesh didst thou clothe me, and with bones and sinews didst thou cover me.
12 Mi-ai dat viață și favoare și cercetarea ta mi-a păstrat duhul.
Life and kindness didst thou grant me, and thy providence watched over my spirit.
13 Și aceste lucruri le-ai ascuns în inima ta, știu că aceasta este în tine.
And yet these things hadst thou treasured up in thy heart: I know that this was [resolved] within thee.
14 Dacă păcătuiesc, atunci mă însemnezi și nu mă vei achita de nelegiuirea mea.
If I have sinned, then dost thou watch me, and from my iniquity thou wilt not declare me guiltless.
15 Dacă sunt stricat, vai mie; și dacă sunt drept, totuși nu îmi voi înălța capul. Sunt plin de confuzie; de aceea privește nenorocirea mea,
If I be wicked, woe unto me: and if I be righteous, I can still not lift up my head; I am sated with disgrace, and ever seeing my affliction;
16 Pentru că ea se mărește. Mă vânezi ca un leu feroce; și din nou te arăți minunat asupra mea.
And it constantly increaseth; like a fierce lion dost thou hunt for me; and again thou showest thyself continually wonderful on me;
17 Îți înnoiești martorii împotriva mea și îți mărești indignarea asupra mea; schimbări și război sunt împotriva mea.
Thou ever renewest thy witnesses against me, and causest thy indignation to grow strong against me; changes and multitudes [of sufferings] are around me.
18 Pentru ce m-ai scos din pântece? O, de mi-aș fi dat duhul și niciun ochi să nu mă fi văzut!
Wherefore then didst thou bring me forth out of the womb? Oh that I had perished, and that no eye had seen me!
19 Trebuia să fiu ca și cum nu aș fi fost; trebuia să fiu purtat din pântece la mormânt.
That I were as though I had not been, —had been borne from the womb to the grave.
20 Nu sunt zilele mele puține? Încetează și lasă-mă în pace ca să am puțină mângâiere.
Lo! my days are but few: cease, then, withdraw from me [thy hand], that I may recover my cheerfulness a little.
21 Înainte să merg acolo de unde nu mă voi întoarce, în țara întunericului și umbra morții;
Before I go, and return not, to the land of darkness and the shadow of death,
22 O țară a întunericului, ca însăși întunericul; și a umbrei morții, fără nicio ordine, și unde lumina este ca întunericul.
A land of utter gloom, as of the darkness of the shadow of death, without any order, and the light of which is like utter gloom.
