Iov 10
1 Sufletul mi s-a obosit de viață; îmi voi lăsa plângerea asupra mea; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.
My soul is weary of my life; I will leave my complaint upon myself; I will speak in the bitterness of my soul.
2 Îi voi spune lui Dumnezeu: Nu mă condamna; arată-mi pentru ce te cerți cu mine.
I will say unto God, Do not condemn me; shew me wherefore thou contendest with me.
3 Este bine ca tu să oprimi, să disprețuiești lucrarea mâinilor tale și să strălucești peste sfatul celor stricați?
[Is it] good unto thee that thou shouldest oppress, that thou shouldest despise the work of thine hands, and shine upon the counsel of the wicked?
4 Ai tu ochi de carne? Sau vezi tu cum vede omul?
Hast thou eyes of flesh? or seest thou as man seeth?
5 Sunt zilele tale precum zilele omului? Sunt anii tăi precum zilele omului,
[Are] thy days as the days of man? [are] thy years as man’s days,
6 Să cauți nelegiuirea mea și să cercetezi păcatul meu?
That thou enquirest after mine iniquity, and searchest after my sin?
7 Tu știi că nu sunt stricat; și nu este nimeni care să scape din mâna ta.
Thou knowest that I am not wicked; and [there is] none that can deliver out of thine hand.
8 Mâinile tale m-au făcut și m-au modelat de jur împrejur; totuși mă nimicești.
Thine hands have made me and fashioned me together round about; yet thou dost destroy me.
9 Amintește-ți, te implor, că m-ai făcut precum lutul; și mă vei aduce înapoi în țărână?
Remember, I beseech thee, that thou hast made me as the clay; and wilt thou bring me into dust again?
10 Nu m-ai turnat precum laptele și nu m-ai închegat ca brânza?
Hast thou not poured me out as milk, and curdled me like cheese?
11 M-ai îmbrăcat cu piele și carne și m-ai îngrădit cu oase și tendoane.
Thou hast clothed me with skin and flesh, and hast fenced me with bones and sinews.
12 Mi-ai dat viață și favoare și cercetarea ta mi-a păstrat duhul.
Thou hast granted me life and favour, and thy visitation hath preserved my spirit.
13 Și aceste lucruri le-ai ascuns în inima ta, știu că aceasta este în tine.
And these [things] hast thou hid in thine heart: I know that this [is] with thee.
14 Dacă păcătuiesc, atunci mă însemnezi și nu mă vei achita de nelegiuirea mea.
If I sin, then thou markest me, and thou wilt not acquit me from mine iniquity.
15 Dacă sunt stricat, vai mie; și dacă sunt drept, totuși nu îmi voi înălța capul. Sunt plin de confuzie; de aceea privește nenorocirea mea,
If I be wicked, woe unto me; and [if] I be righteous, [yet] will I not lift up my head. [I am] full of confusion; therefore see thou mine affliction;
16 Pentru că ea se mărește. Mă vânezi ca un leu feroce; și din nou te arăți minunat asupra mea.
For it increaseth. Thou huntest me as a fierce lion: and again thou shewest thyself marvellous upon me.
17 Îți înnoiești martorii împotriva mea și îți mărești indignarea asupra mea; schimbări și război sunt împotriva mea.
Thou renewest thy witnesses against me, and increasest thine indignation upon me; changes and war [are] against me.
18 Pentru ce m-ai scos din pântece? O, de mi-aș fi dat duhul și niciun ochi să nu mă fi văzut!
Wherefore then hast thou brought me forth out of the womb? Oh that I had given up the ghost, and no eye had seen me!
19 Trebuia să fiu ca și cum nu aș fi fost; trebuia să fiu purtat din pântece la mormânt.
I should have been as though I had not been; I should have been carried from the womb to the grave.
20 Nu sunt zilele mele puține? Încetează și lasă-mă în pace ca să am puțină mângâiere.
[Are] not my days few? cease [then, and] let me alone, that I may take comfort a little,
21 Înainte să merg acolo de unde nu mă voi întoarce, în țara întunericului și umbra morții;
Before I go [whence] I shall not return, [even] to the land of darkness and the shadow of death;
22 O țară a întunericului, ca însăși întunericul; și a umbrei morții, fără nicio ordine, și unde lumina este ca întunericul.
A land of darkness, as darkness [itself; and] of the shadow of death, without any order, and [where] the light [is] as darkness.
