Iov 10

1 Sufletul mi s-a obosit de viață; îmi voi lăsa plângerea asupra mea; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

My soul is weary of my life; I will leave my complaint upon myself; I will speak in the bitterness of my soul.

2 Îi voi spune lui Dumnezeu: Nu mă condamna; arată-mi pentru ce te cerți cu mine.

I will say unto God, Do not condemn me; shew me wherefore thou contendest with me.

3 Este bine ca tu să oprimi, să disprețuiești lucrarea mâinilor tale și să strălucești peste sfatul celor stricați?

Is it good unto thee that thou shouldest oppress, that thou shouldest despise the work of thine hands, and shine upon the counsel of the wicked?

4 Ai tu ochi de carne? Sau vezi tu cum vede omul?

Hast thou eyes of flesh? or seest thou as man seeth?

5 Sunt zilele tale precum zilele omului? Sunt anii tăi precum zilele omului,

Are thy days as the days of man? are thy years as man’s days,

6 Să cauți nelegiuirea mea și să cercetezi păcatul meu?

That thou enquirest after mine iniquity, and searchest after my sin?

7 Tu știi că nu sunt stricat; și nu este nimeni care să scape din mâna ta.

Thou knowest that I am not wicked; and there is none that can deliver out of thine hand.

8 Mâinile tale m-au făcut și m-au modelat de jur împrejur; totuși mă nimicești.

Thine hands have made me and fashioned me together round about; yet thou dost destroy me.

9 Amintește-ți, te implor, că m-ai făcut precum lutul; și mă vei aduce înapoi în țărână?

Remember, I beseech thee, that thou hast made me as the clay; and wilt thou bring me into dust again?

10 Nu m-ai turnat precum laptele și nu m-ai închegat ca brânza?

Hast thou not poured me out as milk, and curdled me like cheese?

11 M-ai îmbrăcat cu piele și carne și m-ai îngrădit cu oase și tendoane.

Thou hast clothed me with skin and flesh, and hast fenced me with bones and sinews.

12 Mi-ai dat viață și favoare și cercetarea ta mi-a păstrat duhul.

Thou hast granted me life and favour, and thy visitation hath preserved my spirit.

13 Și aceste lucruri le-ai ascuns în inima ta, știu că aceasta este în tine.

And these things hast thou hid in thine heart: I know that this is with thee.

14 Dacă păcătuiesc, atunci mă însemnezi și nu mă vei achita de nelegiuirea mea.

If I sin, then thou markest me, and thou wilt not acquit me from mine iniquity.

15 Dacă sunt stricat, vai mie; și dacă sunt drept, totuși nu îmi voi înălța capul. Sunt plin de confuzie; de aceea privește nenorocirea mea,

If I be wicked, woe unto me; and if I be righteous, yet will I not lift up my head. I am full of confusion; therefore see thou mine affliction;

16 Pentru că ea se mărește. Mă vânezi ca un leu feroce; și din nou te arăți minunat asupra mea.

For it increaseth. Thou huntest me as a fierce lion: and again thou shewest thyself marvellous upon me.

17 Îți înnoiești martorii împotriva mea și îți mărești indignarea asupra mea; schimbări și război sunt împotriva mea.

Thou renewest thy witnesses against me, and increasest thine indignation upon me; changes and war are against me.

18 Pentru ce m-ai scos din pântece? O, de mi-aș fi dat duhul și niciun ochi să nu mă fi văzut!

Wherefore then hast thou brought me forth out of the womb? Oh that I had given up the ghost, and no eye had seen me!

19 Trebuia să fiu ca și cum nu aș fi fost; trebuia să fiu purtat din pântece la mormânt.

I should have been as though I had not been; I should have been carried from the womb to the grave.

20 Nu sunt zilele mele puține? Încetează și lasă-mă în pace ca să am puțină mângâiere.

Are not my days few? cease then, and let me alone, that I may take comfort a little,

21 Înainte să merg acolo de unde nu mă voi întoarce, în țara întunericului și umbra morții;

Before I go whence I shall not return, even to the land of darkness and the shadow of death;

22 O țară a întunericului, ca însăși întunericul; și a umbrei morții, fără nicio ordine, și unde lumina este ca întunericul.

A land of darkness, as darkness itself; and of the shadow of death, without any order, and where the light is as darkness.