Iov 10
1 Sufletul mi s-a obosit de viață; îmi voi lăsa plângerea asupra mea; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.
My soule is cut off though I liue: I wil leaue my complaint vpon my selfe, and wil speake in the bitternesse of my soule.
2 Îi voi spune lui Dumnezeu: Nu mă condamna; arată-mi pentru ce te cerți cu mine.
I will say vnto God, Condemne mee not: shew me, wherefore thou contendest with mee.
3 Este bine ca tu să oprimi, să disprețuiești lucrarea mâinilor tale și să strălucești peste sfatul celor stricați?
Thinkest thou it good to oppresse me, and to cast off the labour of thine handes, and to fauour the counsel of the wicked?
4 Ai tu ochi de carne? Sau vezi tu cum vede omul?
Hast thou carnall eyes? or doest thou see as man seeth?
5 Sunt zilele tale precum zilele omului? Sunt anii tăi precum zilele omului,
Are thy dayes as mans dayes? or thy yeres, as the time of man,
6 Să cauți nelegiuirea mea și să cercetezi păcatul meu?
That thou inquirest of mine iniquitie, and searchest out my sinne?
7 Tu știi că nu sunt stricat; și nu este nimeni care să scape din mâna ta.
Thou knowest that I can not do wickedly: for none can deliuer me out of thine hand.
8 Mâinile tale m-au făcut și m-au modelat de jur împrejur; totuși mă nimicești.
Thine handes haue made me, and fashioned mee wholy rounde about, and wilt thou destroy me?
9 Amintește-ți, te implor, că m-ai făcut precum lutul; și mă vei aduce înapoi în țărână?
Remember, I pray thee, that thou hast made me as the clay, and wilt thou bring me into dust againe?
10 Nu m-ai turnat precum laptele și nu m-ai închegat ca brânza?
Hast thou not powred me out as milke? and turned me to cruds like cheese?
11 M-ai îmbrăcat cu piele și carne și m-ai îngrădit cu oase și tendoane.
Thou hast clothed me with skin and flesh, and ioyned me together with bones and sinewes.
12 Mi-ai dat viață și favoare și cercetarea ta mi-a păstrat duhul.
Thou hast giuen me life, and grace: and thy visitation hath preserued my spirit.
13 Și aceste lucruri le-ai ascuns în inima ta, știu că aceasta este în tine.
Though thou hast hid these things in thine heart, yet I knowe that it is so with thee.
14 Dacă păcătuiesc, atunci mă însemnezi și nu mă vei achita de nelegiuirea mea.
If I haue sinned, then thou wilt streightly looke vnto me, and wilt not holde mee giltlesse of mine iniquitie.
15 Dacă sunt stricat, vai mie; și dacă sunt drept, totuși nu îmi voi înălța capul. Sunt plin de confuzie; de aceea privește nenorocirea mea,
If I haue done wickedly, wo vnto me: if I haue done righteously, I will not lift vp mine head, being full of confusion, because I see mine affliction.
16 Pentru că ea se mărește. Mă vânezi ca un leu feroce; și din nou te arăți minunat asupra mea.
But let it increase: hunt thou me as a lyon: returne and shew thy selfe marueilous vpon me.
17 Îți înnoiești martorii împotriva mea și îți mărești indignarea asupra mea; schimbări și război sunt împotriva mea.
Thou renuest thy plagues against me, and thou increasest thy wrath against me: changes and armies of sorowes are against me.
18 Pentru ce m-ai scos din pântece? O, de mi-aș fi dat duhul și niciun ochi să nu mă fi văzut!
Wherfore then hast thou brought me out of the wombe? Oh that I had perished, and that none eye had seene me!
19 Trebuia să fiu ca și cum nu aș fi fost; trebuia să fiu purtat din pântece la mormânt.
And that I were as I had not bene, but brought from the wombe to the graue!
20 Nu sunt zilele mele puține? Încetează și lasă-mă în pace ca să am puțină mângâiere.
Are not my dayes fewe? let him cease, and leaue off from me, that I may take a litle comfort,
21 Înainte să merg acolo de unde nu mă voi întoarce, în țara întunericului și umbra morții;
Before I goe and shall not returne, euen to the land of darkenesse and shadow of death:
22 O țară a întunericului, ca însăși întunericul; și a umbrei morții, fără nicio ordine, și unde lumina este ca întunericul.
Into a land, I say, darke as darknes it selfe, and into the shadow of death, where is none order, but the light is there as darkenesse.
