< Iov 10 >
1 Sufletul mi s-a obosit de viață; îmi voi lăsa plângerea asupra mea; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.
My soul is weary of my life, I will let go my speech against myself, I will speak in the bitterness of my soul.
2 Îi voi spune lui Dumnezeu: Nu mă condamna; arată-mi pentru ce te cerți cu mine.
I will say to God: Do not condemn me: tell me why thou judgest me so.
3 Este bine ca tu să oprimi, să disprețuiești lucrarea mâinilor tale și să strălucești peste sfatul celor stricați?
Doth it seem good to thee that thou shouldst calumniate me, and oppress me, the work of thy own hands, and help the counsel of the wicked?
4 Ai tu ochi de carne? Sau vezi tu cum vede omul?
Hast thou eyes of flesh: or, shalt thou see as man seeth?
5 Sunt zilele tale precum zilele omului? Sunt anii tăi precum zilele omului,
Are thy days as the days of man, and are thy years as the times of men:
6 Să cauți nelegiuirea mea și să cercetezi păcatul meu?
That thou shouldst inquire after my iniquity, and search after my sin?
7 Tu știi că nu sunt stricat; și nu este nimeni care să scape din mâna ta.
And shouldst know that I have done no wicked thing, whereas there is no man that can deliver out of thy hand.
8 Mâinile tale m-au făcut și m-au modelat de jur împrejur; totuși mă nimicești.
Thy hands have made me, and fashioned me wholly round about, and dost thou thus cast me down headlong on a sudden?
9 Amintește-ți, te implor, că m-ai făcut precum lutul; și mă vei aduce înapoi în țărână?
Remember, I beseech thee, that thou hast made me as the clay, and thou wilt bring me into dust again.
10 Nu m-ai turnat precum laptele și nu m-ai închegat ca brânza?
Hast thou not milked me as milk, and curdled me like cheese?
11 M-ai îmbrăcat cu piele și carne și m-ai îngrădit cu oase și tendoane.
Thou hast clothed me with skin and flesh: thou hast put me together with bones and sinews:
12 Mi-ai dat viață și favoare și cercetarea ta mi-a păstrat duhul.
Thou hast granted me life and mercy, and thy visitation hath preserved my spirit.
13 Și aceste lucruri le-ai ascuns în inima ta, știu că aceasta este în tine.
Although thou conceal these things in thy heart, yet I know that thou rememberest all things.
14 Dacă păcătuiesc, atunci mă însemnezi și nu mă vei achita de nelegiuirea mea.
If I have sinned and thou hast spared me for an hour: why dost thou not suffer me to be clean from my iniquity?
15 Dacă sunt stricat, vai mie; și dacă sunt drept, totuși nu îmi voi înălța capul. Sunt plin de confuzie; de aceea privește nenorocirea mea,
And if I be wicked, woe unto me: and if just, I shall not lift up my head, being filled with affliction and misery.
16 Pentru că ea se mărește. Mă vânezi ca un leu feroce; și din nou te arăți minunat asupra mea.
And for pride thou wilt take me as a lioness, and returning thou tormentest me wonderfully.
17 Îți înnoiești martorii împotriva mea și îți mărești indignarea asupra mea; schimbări și război sunt împotriva mea.
Thou renewest thy witnesses against me, and multipliest thy wrath upon me, and pains war against me.
18 Pentru ce m-ai scos din pântece? O, de mi-aș fi dat duhul și niciun ochi să nu mă fi văzut!
Why didst thou bring me forth out of the womb: O that I had been consumed that eye might not see me!
19 Trebuia să fiu ca și cum nu aș fi fost; trebuia să fiu purtat din pântece la mormânt.
I should have been as if I had not been, carried from the womb to the grave.
20 Nu sunt zilele mele puține? Încetează și lasă-mă în pace ca să am puțină mângâiere.
Shall not the fewness of my days be ended shortly? suffer me, therefore, that I may lament my sorrow a little:
21 Înainte să merg acolo de unde nu mă voi întoarce, în țara întunericului și umbra morții;
Before I go, and return no more, to a land that is dark and covered with the mist of death:
22 O țară a întunericului, ca însăși întunericul; și a umbrei morții, fără nicio ordine, și unde lumina este ca întunericul.
A land of misery and darkness, where the shadow of death, and no order, but everlasting horror dwelleth.