Iov 10

1 Sufletul mi s-a obosit de viață; îmi voi lăsa plângerea asupra mea; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

My soul is weary of my life: I will give free course to my complaint; I will speak in the bitterness of my soul.

2 Îi voi spune lui Dumnezeu: Nu mă condamna; arată-mi pentru ce te cerți cu mine.

I will say unto God, Do not condemn me; shew me wherefore thou strivest with me.

3 Este bine ca tu să oprimi, să disprețuiești lucrarea mâinilor tale și să strălucești peste sfatul celor stricați?

Doth it please thee to oppress, that thou shouldest despise the work of thy hands, and shine upon the counsel of the wicked?

4 Ai tu ochi de carne? Sau vezi tu cum vede omul?

Hast thou eyes of flesh? or seest thou as man seeth?

5 Sunt zilele tale precum zilele omului? Sunt anii tăi precum zilele omului,

Are thy days as the days of a mortal? are thy years as a man's days,

6 Să cauți nelegiuirea mea și să cercetezi păcatul meu?

That thou searchest after mine iniquity, and inquirest into my sin;

7 Tu știi că nu sunt stricat; și nu este nimeni care să scape din mâna ta.

Since thou knowest that I am not wicked, and that there is none that delivereth out of thy hand?

8 Mâinile tale m-au făcut și m-au modelat de jur împrejur; totuși mă nimicești.

Thy hands have bound me together and made me as one, round about; yet dost thou swallow me up!

9 Amintește-ți, te implor, că m-ai făcut precum lutul; și mă vei aduce înapoi în țărână?

Remember, I beseech thee, that thou hast made me as clay, and wilt bring me into dust again.

10 Nu m-ai turnat precum laptele și nu m-ai închegat ca brânza?

Hast thou not poured me out as milk, and curdled me like cheese?

11 M-ai îmbrăcat cu piele și carne și m-ai îngrădit cu oase și tendoane.

Thou hast clothed me with skin and flesh, and knit me together with bones and sinews;

12 Mi-ai dat viață și favoare și cercetarea ta mi-a păstrat duhul.

Thou hast granted me life and favour, and thy care hath preserved my spirit;

13 Și aceste lucruri le-ai ascuns în inima ta, știu că aceasta este în tine.

And these things didst thou hide in thy heart; I know that this was with thee.

14 Dacă păcătuiesc, atunci mă însemnezi și nu mă vei achita de nelegiuirea mea.

If I sinned, thou wouldest mark me, and thou wouldest not acquit me of mine iniquity.

15 Dacă sunt stricat, vai mie; și dacă sunt drept, totuși nu îmi voi înălța capul. Sunt plin de confuzie; de aceea privește nenorocirea mea,

If I were wicked, woe unto me! and righteous, I will not lift up my head, being [so] full of shame, and beholding mine affliction; —

16 Pentru că ea se mărește. Mă vânezi ca un leu feroce; și din nou te arăți minunat asupra mea.

And it increaseth: thou huntest me as a fierce lion; and ever again thou shewest thy marvellous power upon me.

17 Îți înnoiești martorii împotriva mea și îți mărești indignarea asupra mea; schimbări și război sunt împotriva mea.

Thou renewest thy witnesses before me and increasest thy displeasure against me; successions [of evil] and a time of toil are with me.

18 Pentru ce m-ai scos din pântece? O, de mi-aș fi dat duhul și niciun ochi să nu mă fi văzut!

And wherefore didst thou bring me forth out of the womb? I had expired, and no eye had seen me.

19 Trebuia să fiu ca și cum nu aș fi fost; trebuia să fiu purtat din pântece la mormânt.

I should be as though I had not been; I should have been carried from the womb to the grave.

20 Nu sunt zilele mele puține? Încetează și lasă-mă în pace ca să am puțină mângâiere.

Are not my days few? cease then and let me alone, that I may revive a little,

21 Înainte să merg acolo de unde nu mă voi întoarce, în țara întunericului și umbra morții;

Before I go, and never to return, — to the land of darkness and the shadow of death;

22 O țară a întunericului, ca însăși întunericul; și a umbrei morții, fără nicio ordine, și unde lumina este ca întunericul.

A land of gloom, as darkness itself; of the shadow of death, without any order, where the light is as thick darkness.