Iov 10
1 Sufletul mi s-a obosit de viață; îmi voi lăsa plângerea asupra mea; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.
“I loathe my own life; I will express my complaint and speak in the bitterness of my soul.
2 Îi voi spune lui Dumnezeu: Nu mă condamna; arată-mi pentru ce te cerți cu mine.
I will say to God: Do not condemn me! Let me know why You prosecute me.
3 Este bine ca tu să oprimi, să disprețuiești lucrarea mâinilor tale și să strălucești peste sfatul celor stricați?
Does it please You to oppress me, to reject the work of Your hands and favor the schemes of the wicked?
4 Ai tu ochi de carne? Sau vezi tu cum vede omul?
Do You have eyes of flesh? Do You see as man sees?
5 Sunt zilele tale precum zilele omului? Sunt anii tăi precum zilele omului,
Are Your days like those of a mortal, or Your years like those of a man,
6 Să cauți nelegiuirea mea și să cercetezi păcatul meu?
that You should seek my iniquity and search out my sin—
7 Tu știi că nu sunt stricat; și nu este nimeni care să scape din mâna ta.
though You know that I am not guilty, and there is no deliverance from Your hand?
8 Mâinile tale m-au făcut și m-au modelat de jur împrejur; totuși mă nimicești.
Your hands shaped me and altogether formed me. Would You now turn and destroy me?
9 Amintește-ți, te implor, că m-ai făcut precum lutul; și mă vei aduce înapoi în țărână?
Please remember that You molded me like clay. Would You now return me to dust?
10 Nu m-ai turnat precum laptele și nu m-ai închegat ca brânza?
Did You not pour me out like milk, and curdle me like cheese?
11 M-ai îmbrăcat cu piele și carne și m-ai îngrădit cu oase și tendoane.
You clothed me with skin and flesh, and knit me together with bones and sinews.
12 Mi-ai dat viață și favoare și cercetarea ta mi-a păstrat duhul.
You have granted me life and loving devotion, and Your care has preserved my spirit.
13 Și aceste lucruri le-ai ascuns în inima ta, știu că aceasta este în tine.
Yet You concealed these things in Your heart, and I know that this was in Your mind:
14 Dacă păcătuiesc, atunci mă însemnezi și nu mă vei achita de nelegiuirea mea.
If I sinned, You would take note, and would not acquit me of my iniquity.
15 Dacă sunt stricat, vai mie; și dacă sunt drept, totuși nu îmi voi înălța capul. Sunt plin de confuzie; de aceea privește nenorocirea mea,
If I am guilty, woe to me! And even if I am righteous, I cannot lift my head. I am full of shame and aware of my affliction.
16 Pentru că ea se mărește. Mă vânezi ca un leu feroce; și din nou te arăți minunat asupra mea.
Should I hold my head high, You would hunt me like a lion, and again display Your power against me.
17 Îți înnoiești martorii împotriva mea și îți mărești indignarea asupra mea; schimbări și război sunt împotriva mea.
You produce new witnesses against me and multiply Your anger toward me. Hardships assault me in wave after wave.
18 Pentru ce m-ai scos din pântece? O, de mi-aș fi dat duhul și niciun ochi să nu mă fi văzut!
Why then did You bring me from the womb? Oh, that I had died, and no eye had seen me!
19 Trebuia să fiu ca și cum nu aș fi fost; trebuia să fiu purtat din pântece la mormânt.
If only I had never come to be, but had been carried from the womb to the grave.
20 Nu sunt zilele mele puține? Încetează și lasă-mă în pace ca să am puțină mângâiere.
Are my days not few? Withdraw from me, that I may have a little comfort,
21 Înainte să merg acolo de unde nu mă voi întoarce, în țara întunericului și umbra morții;
before I go—never to return— to a land of darkness and gloom,
22 O țară a întunericului, ca însăși întunericul; și a umbrei morții, fără nicio ordine, și unde lumina este ca întunericul.
to a land of utter darkness, of deep shadow and disorder, where even the light is like darkness.”
