Iov 10

1 Sufletul mi s-a obosit de viață; îmi voi lăsa plângerea asupra mea; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

Min Sjæl er led ved mit Liv, frit Løb vil jeg give min Klage over ham, i min bitre Sjælenød vil jeg tale,

2 Îi voi spune lui Dumnezeu: Nu mă condamna; arată-mi pentru ce te cerți cu mine.

sige til Gud: Fordøm mig dog ikke, lad mig vide, hvorfor du tvister med mig!

3 Este bine ca tu să oprimi, să disprețuiești lucrarea mâinilor tale și să strălucești peste sfatul celor stricați?

Gavner det dig at øve Vold, at forkaste det Værk, dine Hænder danned, men smile til gudløses Råd?

4 Ai tu ochi de carne? Sau vezi tu cum vede omul?

Har du da kødets Øjne, ser du, som Mennesker ser,

5 Sunt zilele tale precum zilele omului? Sunt anii tăi precum zilele omului,

er dine Dage som Menneskets Dage, er dine År som Mandens Dage,

6 Să cauți nelegiuirea mea și să cercetezi păcatul meu?

siden du søger efter min Brøde, leder efter min Synd,

7 Tu știi că nu sunt stricat; și nu este nimeni care să scape din mâna ta.

endskønt du ved, jeg ikke er skyldig; men af din Hånd er der ingen Redning!

8 Mâinile tale m-au făcut și m-au modelat de jur împrejur; totuși mă nimicești.

Dine Hænder gjorde og danned mig først, så skifter du Sind og gør mig til intet!

9 Amintește-ți, te implor, că m-ai făcut precum lutul; și mă vei aduce înapoi în țărână?

Kom i Hu, at du dannede mig som Ler, og til Støv vil du atter gøre mig!

10 Nu m-ai turnat precum laptele și nu m-ai închegat ca brânza?

Mon du ikke hældte mig ud som Mælk og lod mig skørne som Ost,

11 M-ai îmbrăcat cu piele și carne și m-ai îngrădit cu oase și tendoane.

iklædte mig Hud og kød og fletted mig sammen med Ben og Sener?

12 Mi-ai dat viață și favoare și cercetarea ta mi-a păstrat duhul.

Du gav mig Liv og Livskraft, din Omhu vogted min Ånd

13 Și aceste lucruri le-ai ascuns în inima ta, știu că aceasta este în tine.

og så gemte du dog i dit Hjerte på dette, jeg skønner, dit Øjemed var:

14 Dacă păcătuiesc, atunci mă însemnezi și nu mă vei achita de nelegiuirea mea.

Synded jeg, vogted du på mig og tilgav ikke min Brøde.

15 Dacă sunt stricat, vai mie; și dacă sunt drept, totuși nu îmi voi înălța capul. Sunt plin de confuzie; de aceea privește nenorocirea mea,

Fald jeg forbrød mig, da ve mig! Var jeg retfærdig, jeg skulde dog ikke løfte mit Hoved, men mættes med Skændsel, kvæges med Nød.

16 Pentru că ea se mărește. Mă vânezi ca un leu feroce; și din nou te arăți minunat asupra mea.

Knejsed jeg, jog du mig som en Løve, handlede atter ufatteligt med mig;

17 Îți înnoiești martorii împotriva mea și îți mărești indignarea asupra mea; schimbări și război sunt împotriva mea.

nye Vidner førte du mod mig, øged din Uvilje mod mig, opbød atter en Hær imod mig!

18 Pentru ce m-ai scos din pântece? O, de mi-aș fi dat duhul și niciun ochi să nu mă fi văzut!

Hvi drog du mig da af Moders Liv? Jeg burde have udåndet, uset af alle;

19 Trebuia să fiu ca și cum nu aș fi fost; trebuia să fiu purtat din pântece la mormânt.

jeg burde have været som aldrig født, været ført til Graven fra Moders Skød.

20 Nu sunt zilele mele puține? Încetează și lasă-mă în pace ca să am puțină mângâiere.

Er ej mine Livsdage få? Så slip mig, at jeg kan kvæges lidt,

21 Înainte să merg acolo de unde nu mă voi întoarce, în țara întunericului și umbra morții;

før jeg for evigt går bort til Mørkets og Mulmets Land,

22 O țară a întunericului, ca însăși întunericul; și a umbrei morții, fără nicio ordine, și unde lumina este ca întunericul.

Landet med bælgmørkt Mulm, med Mørke og uden Orden, hvor Lyset selv er som Mørket."