Iov 10

1 Sufletul mi s-a obosit de viață; îmi voi lăsa plângerea asupra mea; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

Min Sjæl kedes ved mit Liv; jeg vil løslade min Klage i mig, jeg vil tale i min Sjæls Bitterhed.

2 Îi voi spune lui Dumnezeu: Nu mă condamna; arată-mi pentru ce te cerți cu mine.

Jeg vil sige til Gud: Døm mig ikke skyldig, lad mig vide, hvorover du trætter med mig!

3 Este bine ca tu să oprimi, să disprețuiești lucrarea mâinilor tale și să strălucești peste sfatul celor stricați?

Mon det synes dig godt, at du gør Vold, at du forkaster dine Hænders Værk og lyser over de ugudeliges Raad?

4 Ai tu ochi de carne? Sau vezi tu cum vede omul?

Mon dine Øjne ere som Kødets? eller ser du, som et Menneske ser?

5 Sunt zilele tale precum zilele omului? Sunt anii tăi precum zilele omului,

Ere dine Dage som et Menneskes Dage, ere dine Aar som en Mands Dage,

6 Să cauți nelegiuirea mea și să cercetezi păcatul meu?

saa at du skulde spørge efter min Misgerning og søge efter min Synd,

7 Tu știi că nu sunt stricat; și nu este nimeni care să scape din mâna ta.

da du dog ved, at jeg er skyldfri, og der er ingen, som kan redde af din Haand?

8 Mâinile tale m-au făcut și m-au modelat de jur împrejur; totuși mă nimicești.

Dine Hænder have skabt og dannet mig hel og holden; og nu vil du opsluge mig!

9 Amintește-ți, te implor, că m-ai făcut precum lutul; și mă vei aduce înapoi în țărână?

Kære, kom i Hu, at du dannede mig som Ler, og nu vil du gøre mig til Støv igen!

10 Nu m-ai turnat precum laptele și nu m-ai închegat ca brânza?

Har du ej udgydt mig som Mælk og ladet mig løbe sammen som Ost?

11 M-ai îmbrăcat cu piele și carne și m-ai îngrădit cu oase și tendoane.

Du har klædet mig med Hud og Kød, og sammenføjet mig med Ben og Sener?

12 Mi-ai dat viață și favoare și cercetarea ta mi-a păstrat duhul.

du har skænket mig Liv og Miskundhed, og din Omhu har bevaret min Aand.

13 Și aceste lucruri le-ai ascuns în inima ta, știu că aceasta este în tine.

Men disse Ting havde du skjult i dit Hjerte: Jeg ved, at dette var besluttet hos dig:

14 Dacă păcătuiesc, atunci mă însemnezi și nu mă vei achita de nelegiuirea mea.

Dersom jeg syndede, saa vilde du vare paa mig og vilde ikke kende mig fri for min Misgerning.

15 Dacă sunt stricat, vai mie; și dacă sunt drept, totuși nu îmi voi înălța capul. Sunt plin de confuzie; de aceea privește nenorocirea mea,

Havde jeg været skyldig, da ve mig! og var jeg retfærdig, da turde jeg dog ikke opløfte mit Hoved; jeg er mæt af Forsmædelse og har set nok af min Elendighed.

16 Pentru că ea se mărește. Mă vânezi ca un leu feroce; și din nou te arăți minunat asupra mea.

Og hævede mit Hoved sig, da vilde du jage mig som en Løve, og du vilde komme igen og handle underligt imod mig;

17 Îți înnoiești martorii împotriva mea și îți mărești indignarea asupra mea; schimbări și război sunt împotriva mea.

du vilde føre nye Vidner imod mig og lade din Fortørnelse tage til imod mig; der vilde komme nye Skarer, ja, en Hær imod mig.

18 Pentru ce m-ai scos din pântece? O, de mi-aș fi dat duhul și niciun ochi să nu mă fi văzut!

Men hvorfor udførte du mig af Moders Liv? jeg havde opgivet Aanden, og intet Øje havde set mig!

19 Trebuia să fiu ca și cum nu aș fi fost; trebuia să fiu purtat din pântece la mormânt.

Jeg skulde have været, som om jeg ikke havde været til, været ført til Graven fra Moders Liv.

20 Nu sunt zilele mele puține? Încetează și lasă-mă în pace ca să am puțină mângâiere.

Ere mine Dage ikke faa? hold dog op! lad af fra mig, at jeg maa vederkvæge mig lidt,

21 Înainte să merg acolo de unde nu mă voi întoarce, în țara întunericului și umbra morții;

før jeg gaar bort og kommer ikke tilbage, hen til Mørkheds og Dødens Skygges Land,

22 O țară a întunericului, ca însăși întunericul; și a umbrei morții, fără nicio ordine, și unde lumina este ca întunericul.

et skummelt Land som Mørke — Dødens Skygge og ingen Orden — hvor selve Lyset er Mørke.