Iov 10

1 Sufletul mi s-a obosit de viață; îmi voi lăsa plângerea asupra mea; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

Kad mi je duši život omrznuo, nek' mi tužaljka poteče slobodno, zborit ću u gorčini duše svoje.

2 Îi voi spune lui Dumnezeu: Nu mă condamna; arată-mi pentru ce te cerți cu mine.

Reću ću Bogu: Nemoj me osudit! Kaži mi zašto se na me obaraš.

3 Este bine ca tu să oprimi, să disprețuiești lucrarea mâinilor tale și să strălucești peste sfatul celor stricați?

TÓa što od toga imaš da me tlačiš, da djelo ruku svojih zabacuješ, da pomažeš namjerama opakih?

4 Ai tu ochi de carne? Sau vezi tu cum vede omul?

Jesu li u tebe oči tjelesne? Zar ti vidiš kao što čovjek vidi?

5 Sunt zilele tale precum zilele omului? Sunt anii tăi precum zilele omului,

Zar su ti dani k'o dani smrtnika a kao ljudski vijek tvoje godine?

6 Să cauți nelegiuirea mea și să cercetezi păcatul meu?

Zbog čega krivnju moju istražuješ i grijehe moje hoćeš razotkriti,

7 Tu știi că nu sunt stricat; și nu este nimeni care să scape din mâna ta.

kad znadeš dobro da sam nedužan, da ruci tvojoj izmaknut ne mogu?

8 Mâinile tale m-au făcut și m-au modelat de jur împrejur; totuși mă nimicești.

Tvoje me ruke sazdaše, stvoriše, zašto da me sada opet raščiniš!

9 Amintește-ți, te implor, că m-ai făcut precum lutul; și mă vei aduce înapoi în țărână?

Sjeti se, k'o glinu si me sazdao i u prah ćeš me ponovo vratiti.

10 Nu m-ai turnat precum laptele și nu m-ai închegat ca brânza?

Nisi li mene k'o mlijeko ulio i učinio da se k'o sir zgrušam?

11 M-ai îmbrăcat cu piele și carne și m-ai îngrădit cu oase și tendoane.

Kožom si me i mesom odjenuo, kostima si me spleo i žilama.

12 Mi-ai dat viață și favoare și cercetarea ta mi-a păstrat duhul.

S milošću si mi život darovao, brižljivo si nad mojim bdio dahom.

13 Și aceste lucruri le-ai ascuns în inima ta, știu că aceasta este în tine.

Al' u svom srcu ovo si sakrio, znam da je tvoja to bila namjera:

14 Dacă păcătuiesc, atunci mă însemnezi și nu mă vei achita de nelegiuirea mea.

da paziš budno hoću li zgriješiti i da mi grijeh ne prođe nekažnjeno.

15 Dacă sunt stricat, vai mie; și dacă sunt drept, totuși nu îmi voi înălța capul. Sunt plin de confuzie; de aceea privește nenorocirea mea,

Ako sam grešan, onda teško meni, ako li sam prav, glavu ne smijem dići - shrvan sramotom, nesrećom napojen!

16 Pentru că ea se mărește. Mă vânezi ca un leu feroce; și din nou te arăți minunat asupra mea.

Ispravim li se, k'o lav me nagoniš, snagu svoju okušavaš na meni,

17 Îți înnoiești martorii împotriva mea și îți mărești indignarea asupra mea; schimbări și război sunt împotriva mea.

optužbe nove na mene podižeš, jarošću većom na mene usplamtiš i sa svježim se četama obaraš.

18 Pentru ce m-ai scos din pântece? O, de mi-aș fi dat duhul și niciun ochi să nu mă fi văzut!

Iz utrobe što si me izvukao? O, što ne umrijeh: vidjeli me ne bi,

19 Trebuia să fiu ca și cum nu aș fi fost; trebuia să fiu purtat din pântece la mormânt.

bio bih k'o da me ni bilo nije, iz utrobe u grob bi me stavili.

20 Nu sunt zilele mele puține? Încetează și lasă-mă în pace ca să am puțină mângâiere.

Mog su života dani tako kratki! Pusti me da se još malo veselim

21 Înainte să merg acolo de unde nu mă voi întoarce, în țara întunericului și umbra morții;

prije nego ću na put bez povratka, u zemlju tame, zemlju sjene smrtne,

22 O țară a întunericului, ca însăși întunericul; și a umbrei morții, fără nicio ordine, și unde lumina este ca întunericul.

u zemlju tmine guste i meteža, gdje je svjetlost slična noći najcrnjoj.”