Iov 10

1 Sufletul mi s-a obosit de viață; îmi voi lăsa plângerea asupra mea; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

Ka hingnah soah ka hinglu loh a ko-oek coeng. Ka kohuetnah he kamah taengah ka sah tih ka hinglu a khahing hil ka thui.

2 Îi voi spune lui Dumnezeu: Nu mă condamna; arată-mi pentru ce te cerți cu mine.

Pathen taengah, “Kai m'boe sak boeh, balae tih kai nan ho, kai m'ming sak.

3 Este bine ca tu să oprimi, să disprețuiești lucrarea mâinilor tale și să strălucești peste sfatul celor stricați?

Na kut thaphu na hnawt vaengah halang kah cilsuep dongah na sae tih na hnaemtaek te nang ham then a?

4 Ai tu ochi de carne? Sau vezi tu cum vede omul?

Hlanghing he na sawt tih na hmuh bangla nang taengah pumsa mik om a?

5 Sunt zilele tale precum zilele omului? Sunt anii tăi precum zilele omului,

Na khohnin he hlanghing khohnin bangla, na kum khaw hlang khohnin bangla om a?

6 Să cauți nelegiuirea mea și să cercetezi păcatul meu?

Te dongah kai kathaesainah te na tlap tih ka tholhnah hnukah nan toem.

7 Tu știi că nu sunt stricat; și nu este nimeni care să scape din mâna ta.

Ka boe pawt tih na kut lamloh a huul thai pawt te na mingnah dongah om pataeng.

8 Mâinile tale m-au făcut și m-au modelat de jur împrejur; totuși mă nimicești.

Na kut loh kai n'noih pai tih thikat la kai n'saii akhaw kai nan dolh pawn ni.

9 Amintește-ți, te implor, că m-ai făcut precum lutul; și mă vei aduce înapoi în țărână?

Amlai bangla kai nan saii tih laipi la kai nan mael sak te poek mai lah.

10 Nu m-ai turnat precum laptele și nu m-ai închegat ca brânza?

Suktui bangla kai nan sui tih sukkhal bangla kai nan khal sak moenih a?

11 M-ai îmbrăcat cu piele și carne și m-ai îngrădit cu oase și tendoane.

Kai he ka vin ka saa neh nan dah tih ka rhuh neh tharhui neh nan cun.

12 Mi-ai dat viață și favoare și cercetarea ta mi-a păstrat duhul.

Hingnah neh sitlohnah te kai taengah nan khueh tih ka mueihla loh na ngoldoelh a ngaithuen.

13 Și aceste lucruri le-ai ascuns în inima ta, știu că aceasta este în tine.

Tedae na thinko ah na khoem he na khuiah tila ka ming.

14 Dacă păcătuiesc, atunci mă însemnezi și nu mă vei achita de nelegiuirea mea.

Ka tholh sitoe cakhaw kai nan ngaithuen dongah kai kathaesainah lamloh kai nan hmil moenih.

15 Dacă sunt stricat, vai mie; și dacă sunt drept, totuși nu îmi voi înălța capul. Sunt plin de confuzie; de aceea privește nenorocirea mea,

Ya-oe kai he ka boe akhaw, ka tang akhaw ka lu ka dangrhoek moenih. Yah ka hah tih ka phacip phabaem loh n'yan.

16 Pentru că ea se mărește. Mă vânezi ca un leu feroce; și din nou te arăți minunat asupra mea.

Sathuengca bangla a phul atah kai nan mae tih kai taengah khobaerhambae la na mael.

17 Îți înnoiești martorii împotriva mea și îți mărești indignarea asupra mea; schimbări și război sunt împotriva mea.

Na laipai neh kai hmai ah nan tlaih tih kai taengah na konoinah na hong. Thovaelnah neh caempuei la kai taengah na pai.

18 Pentru ce m-ai scos din pântece? O, de mi-aș fi dat duhul și niciun ochi să nu mă fi văzut!

Balae tih bung khui lamloh loh kai nan poh. Ka pal palueng vetih mik loh kai m'hmu pawt mako.

19 Trebuia să fiu ca și cum nu aș fi fost; trebuia să fiu purtat din pântece la mormânt.

A om khaw a om pawt bangla bungko lamloh phuel la n'khuen.

20 Nu sunt zilele mele puține? Încetează și lasă-mă în pace ca să am puțină mângâiere.

Ka khohnin he bawn tih a muei la a muei moenih a? Kai lamkah he na dueh na dueh vetih ka ngaidip laem mako.

21 Înainte să merg acolo de unde nu mă voi întoarce, în țara întunericului și umbra morții;

Ka caeh hlan vaengah hmaisuep khohmuen neh dueknah hlipkhup la ka mael pawt mako.

22 O țară a întunericului, ca însăși întunericul; și a umbrei morții, fără nicio ordine, și unde lumina este ca întunericul.

khoyinnah kho tah dueknah hlipkhup a hmuep bangla om tih cikngae pawh. Te dongah a hmuep la sae,’ ka ti ni,” a ti.