Iacov 1
1 Iacov, rob al lui Dumnezeu și al Domnului Isus Cristos, celor douăsprezece triburi care sunt împrăștiate: Salutare!
Santiago, siervo de Dios y del Señor Jesucristo, a las doce tribus que están en la dispersión: salud.
2 Socotiți totul a fi bucurie, frații mei, când cădeți în diverse ispitiri,
Tenedlo, hermanos míos, por sumo gozo, cuando cayereis en pruebas de todo género,
3 Știind că încercarea credinței voastre lucrează răbdare.
sabiendo que la prueba de vuestra fe produce paciencia.
4 Dar lăsați răbdarea să își aibă lucrarea desăvârșită, ca să fiți desăvârșiți și întregi, nefiind lipsiți în nimic.
Pero es necesario que la paciencia produzca obra perfecta, para que seáis perfectos y cabales sin que os falte cosa alguna.
5 Dar dacă unuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, să o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu generozitate și nu reproșează, și îi va fi dată.
Si alguno de vosotros está desprovisto de sabiduría, pídala a Dios, que a todos da liberalmente sin echarlo en cara, y le será dada.
6 Dar să ceară în credință, neclătinându-se în nimic. Pentru că cel ce se clatină seamănă cu un val al mării împins de vânt și aruncat încoace și încolo.
Mas pida con fe, sin vacilar en nada; porque quien vacila es semejante a la ola del mar que se agita al soplar el viento.
7 De aceea să nu gândească omul acela că va primi ceva de la Domnul.
Un hombre así no piense que recibirá cosa alguna del Señor.
8 Un om șovăitor este nestatornic în toate căile lui.
El varón doble es inconstante en todos sus caminos.
9 Dar să se bucure fratele de rând în aceea că el este înălțat.
Gloríese el hermano: el humilde, por su elevación;
10 Iar bogatul în aceea că este înjosit, pentru că va trece ca floarea ierbii.
el rico, empero, por su humillación, porque pasará como la flor del heno:
11 Fiindcă a răsărit soarele cu arșița și usucă iarba și floarea ei cade și frumusețea înfățișării ei piere: astfel și bogatul se va ofili în căile lui.
se levanta el sol con su ardor, se seca el heno, cae su flor, y se acaba la belleza de su apariencia. Así también el rico se marchitará en sus caminos.
12 Binecuvântat este omul care îndură ispita, pentru că, după ce este încercat, va primi coroana vieții, pe care a promis-o Domnul celor ce îl iubesc.
Bienaventurado el varón que soporta la tentación porque, una vez probado, recibirá la corona de vida que el Señor tiene prometida a los que le aman.
13 Să nu spună cineva când este ispitit: Sunt ispitit de Dumnezeu. Fiindcă Dumnezeu nu poate fi ispitit de rău, nici nu ispitește el pe nimeni,
Nadie cuando es tentado diga: “Es Dios quien me tienta”. Porque Dios, no pudiendo ser tentado al mal, no tienta Él tampoco a nadie.
14 Ci fiecare este ispitit, când este atras de propria lui poftă și ademenit.
Cada uno es tentado por su propia concupiscencia, cuando se deja arrastrar y seducir.
15 Apoi, după ce pofta a conceput, naște păcat; iar păcatul, odată înfăptuit, naște moarte.
Después la concupiscencia, habiendo concebido, pare pecado; y el pecado consumado engendra muerte.
16 Nu vă rătăciți preaiubiții mei frați!
No os engañéis, hermanos míos carísimos:
17 Fiecare dar bun și fiecare dar desăvârșit este de sus, coborând de la Tatăl luminilor, la care nu este schimbare, nici umbră de întoarcere.
De lo alto es todo bien que recibimos y todo don perfecto, descendiendo del Padre de las luces, en quien no hay mudanza ni sombra ( resultante ) de variación.
18 Din voia lui ne-a născut el prin cuvântul adevărului, ca să fim un anumit fel de prime roade ale creaturilor sale.
De su propia voluntad Él nos engendró por la palabra de la verdad, para que seamos como primicias de sus creaturas.
19 De aceea, preaiubiții mei frați, fiecare om să fie grăbit la auzire, încet la vorbire, încet la furie;
Ya lo sabéis, queridos hermanos. Mas todo hombre ha de estar pronto para oír, tardo para hablar, tardo para airarse;
20 Fiindcă furia unui om nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu.
porque ira de hombre no obra justicia de Dios.
21 De aceea puneți deoparte toată murdăria și revărsarea răutății și primiți cu blândețe cuvântul altoit, care este în stare să vă salveze sufletele.
Por lo cual, deshaciéndoos de toda mancha y resto de malicia, recibid en suavidad la palabra ingerida ( en vosotros ) que tiene el poder de salvar vuestras almas.
22 Fiți așadar înfăptuitori ai cuvântului și nu doar ascultători [ai lui], înșelându-vă pe voi înșivă.
Pero haceos ejecutores de la palabra, y no oidores solamente, engañándoos a vosotros mismos.
23 Pentru că dacă vreunul este ascultător al cuvântului și nu înfăptuitor, el este asemănător unui om care își privește fața naturală în oglindă;
Pues si uno oye la palabra y no la practica, ese tal es semejante a un hombre que mira en un espejo los rasgos de su rostro:
24 Fiindcă se privește pe sine însuși și pleacă și uită imediat ce fel de om era.
se mira, y se aleja ( del espejo ), y al instante se olvida de cómo era.
25 Dar oricine privește cu atenție în legea desăvârșită a libertății și continuă în ea, el, nefiind un ascultător uituc, ci un înfăptuitor al faptei, acesta va fi binecuvântat în fapta lui.
Mas el que persevera en mirar atentamente la ley perfecta, la de la libertad, no como oyente olvidadizo, sino practicándola efectivamente, este será bienaventurado en lo que hace.
26 Dacă cineva printre voi pare să fie religios și nu își înfrânează limba, ci își înșală inima, religia acestuia este deșartă.
Si alguno se cree piadoso y no refrena su lengua, sino que engaña su corazón, vana es su piedad.
27 Religia pură și neîntinată înaintea lui Dumnezeul și Tatăl este aceasta: A cerceta pe cei fără tată și văduve în nenorocirea lor, și a se ține pe sine însuși nepătat de lume.
La piedad pura e inmaculada ante el Dios y Padre es esta: visitar a los huérfanos y a las viudas en su tribulación y preservarse de la contaminación del mundo.
