Iacov 4

1 De unde vin lupte și certuri între voi? Oare nu de acolo din poftele voastre care se războiesc în membrele voastre?

Πόθεν πόλεμοι καὶ (πόθεν *no*) μάχαι ἐν ὑμῖν; οὐκ ἐντεῦθεν, ἐκ τῶν ἡδονῶν ὑμῶν τῶν στρατευομένων ἐν τοῖς μέλεσιν ὑμῶν;

2 Poftiți și nu aveți; ucideți și invidiați și nu puteți obține; vă certați și vă luptați, totuși nu aveți, pentru că nu cereți.

ἐπιθυμεῖτε καὶ οὐκ ἔχετε· φονεύετε καὶ ζηλοῦτε καὶ οὐ δύνασθε ἐπιτυχεῖν· μάχεσθε καὶ πολεμεῖτε· οὐκ ἔχετε (δὲ *k*) διὰ τὸ μὴ αἰτεῖσθαι ὑμᾶς·

3 Cereți și nu primiți, pentru că cereți în mod greșit, ca să risipiți pentru poftele voastre.

αἰτεῖτε καὶ οὐ λαμβάνετε, διότι κακῶς αἰτεῖσθε, ἵνα ἐν ταῖς ἡδοναῖς ὑμῶν δαπανήσητε.

4 Adulteri și adultere, nu știți că prietenia lumii este dușmănie cu Dumnezeu? De aceea oricine dorește să fie prieten al lumii este dușmanul lui Dumnezeu.

(μοιχοὶ καὶ *K*) μοιχαλίδες, οὐκ οἴδατε ὅτι ἡ φιλία τοῦ κόσμου ἔχθρα τοῦ θεοῦ ἐστιν; ὃς (ἐὰν *N(k)O*) οὖν βουληθῇ φίλος εἶναι τοῦ κόσμου, ἐχθρὸς τοῦ θεοῦ καθίσταται.

5 Gândiți că în zadar spune scriptura: Duhul care locuiește în noi poftește spre invidie?

ἢ δοκεῖτε ὅτι κενῶς ἡ γραφὴ λέγει; πρὸς φθόνον ἐπιποθεῖ τὸ πνεῦμα ὃ (κατῴκισεν *N(k)O*) ἐν ἡμῖν,

6 Însă el dă mai mult har. De aceea spune: Dumnezeu se opune celor mândri, dar dă har celor umili.

μείζονα δὲ δίδωσιν χάριν· διὸ λέγει· ὁ θεὸς ὑπερηφάνοις ἀντιτάσσεται, ταπεινοῖς δὲ δίδωσιν χάριν.

7 Supuneți-vă așadar lui Dumnezeu. Împotriviți-vă diavolului și va fugi de la voi!

ὑποτάγητε οὖν τῷ θεῷ. ἀντίστητε (δὲ *no*) τῷ διαβόλῳ καὶ φεύξεται ἀφ᾽ ὑμῶν,

8 Apropiați-vă de Dumnezeu și el se va apropia de voi. Curățiți-vă mâinile, păcătoșilor; și purificați-vă inimile, șovăitorilor!

ἐγγίσατε τῷ θεῷ καὶ ἐγγιεῖ ὑμῖν. καθαρίσατε χεῖρας, ἁμαρτωλοί, καὶ ἁγνίσατε καρδίας, δίψυχοι.

9 Fiți pătrunși de durere și jeliți și plângeți; să vă fie râsul schimbat în jale și bucuria în întristare;

ταλαιπωρήσατε καὶ πενθήσατε καὶ κλαύσατε· ὁ γέλως ὑμῶν εἰς πένθος (μετατραπήτω *N(k)O*) καὶ ἡ χαρὰ εἰς κατήφειαν.

10 Umiliți-vă înaintea Domnului și el vă va înălța.

ταπεινώθητε ἐνώπιον (τοῦ *ko*) κυρίου καὶ ὑψώσει ὑμᾶς.

11 Nu vorbiți de rău unii pe alții, fraților. Cel ce vorbește de rău pe un frate și judecă pe fratele lui, vorbește de rău despre lege și judecă legea; dar dacă judeci legea, nu ești înfăptuitor al legii, ci judecător.

Μὴ καταλαλεῖτε ἀλλήλων, ἀδελφοί· ὁ καταλαλῶν ἀδελφοῦ (ἢ *N(k)O*) κρίνων τὸν ἀδελφὸν αὐτοῦ καταλαλεῖ νόμου καὶ κρίνει νόμον· εἰ δὲ νόμον κρίνεις, οὐκ εἶ ποιητὴς νόμου ἀλλὰ κριτής.

12 Este un singur legiuitor, care este în stare să salveze și să nimicească; cine ești tu care judeci pe altul?

εἷς ἐστιν ὁ νομοθέτης (καὶ κριτὴς *NO*) ὁ δυνάμενος σῶσαι καὶ ἀπολέσαι· σὺ (δὲ *no*) τίς εἶ (ὁ κρίνων *N(k)O*) τὸν (πλησίον; *N(K)O*)

13 Veniți acum, cei care spuneți: Astăzi sau mâine vom merge în cutare cetate și vom sta acolo un an și vom face comerț și vom câștiga;

Ἄγε νῦν οἱ λέγοντες· σήμερον (ἢ *N(k)O*) αὔριον (πορευσόμεθα *N(k)O*) εἰς τήνδε τὴν πόλιν καὶ (ποιήσομεν *N(k)O*) ἐκεῖ ἐνιαυτὸν (ἕνα *K*) καὶ (ἐμπορευσόμεθα *N(k)O*) καὶ (κερδήσομεν· *N(k)O*)

14 De fapt nu știți ce va fi mâine. Fiindcă ce este viața voastră? Este doar un abur, care se arată puțin și apoi dispare.

οἵτινες οὐκ ἐπίστασθε τὸ τῆς αὔριον ποία (γὰρ *ko*) ἡ ζωὴ ὑμῶν. ἀτμὶς γάρ (ἐστε *N(K)(o)*) ἡ πρὸς ὀλίγον φαινομένη ἔπειτα (δὲ *k*) καὶ ἀφανιζομένη·

15 Dimpotrivă, ar trebui să spuneți: Dacă Domnul voiește, vom trăi și vom face aceasta sau aceea.

ἀντὶ τοῦ λέγειν ὑμᾶς· ἐὰν ὁ κύριος (θελήσῃ *NK(o)*) καὶ (ζήσομεν *N(k)O*) καὶ (ποιήσομεν *N(k)O*) τοῦτο ἢ ἐκεῖνο.

16 Dar acum vă bucurați în lăudăroșiile voastre! Orice astfel de fală este rea.

νῦν δὲ καυχᾶσθε ἐν ταῖς ἀλαζονείαις ὑμῶν· πᾶσα καύχησις τοιαύτη πονηρά ἐστιν.

17 De aceea aceluia care știe să facă binele și nu îl face, aceasta îi este păcat.

εἰδότι οὖν καλὸν ποιεῖν καὶ μὴ ποιοῦντι, ἁμαρτία αὐτῷ ἐστιν.