Isaia 58
1 Strigă tare, nu cruţa, ridică-ţi vocea ca o trâmbiţă şi arată poporului meu fărădelegea lor şi casei lui Iacob păcatele lor.
Crie à plein gosier, ne te retiens pas; élève ta voix comme une trompette; déclare à mon peuple leur iniquité, à la maison de Jacob ses péchés!
2 Totuşi ei mă caută zilnic şi se desfată să cunoască ale mele căi, ca o naţiune care a făcut dreptate şi nu a părăsit rânduiala Dumnezeului lor, ei cer de la mine rânduielile dreptăţii; se desfată în a se apropia de Dumnezeu.
Car, jour après jour, ils me cherchent et ils veulent connaître mes voies, comme une nation qui aurait pratiqué la justice et n'aurait pas abandonné la loi de son Dieu; ils me demandent des jugements justes, ils veulent s'approcher de Dieu:
3 Pentru ce am postit, spun ei, şi tu nu vezi? Pentru ce ne-am chinuit sufletul, şi tu nu iei la cunoştinţă? Iată, în ziua postului vostru voi găsiţi plăcere şi stoarceţi de [la servitorii voştri] toate muncile datorate.
Pourquoi avons-nous jeûné, sans que tu y prisses garde, et affligé nos âmes, sans que tu le connusses? Voici, dans votre jour de jeûne, vous faites votre volonté et vous traitez durement tous vos mercenaires.
4 Iată, postiţi pentru ceartă şi polemică şi pentru a lovi cu pumnul stricăciunii, nu postiți ca astăzi pentru a vă face vocea auzită în înalt.
Voici, vous jeûnez pour quereller et disputer, et pour frapper du poing méchamment; vous ne jeûnez pas comme le veut ce jour, pour que votre voix soit entendue en haut.
5 Este acesta postul pe care eu l-am ales? O zi pentru om [ca] să îşi chinuiască sufletul? Este pentru a-şi pleca al său cap ca o trestie şi a-şi întinde pânză de sac şi cenuşă sub el? Vei numi aceasta un post şi o zi bine primită pentru DOMNUL?
Est-ce là le jeûne auquel je prends plaisir, un jour où l'homme afflige son âme? Est-ce de courber sa tête comme un jonc, de se coucher sur le sac et la cendre? Appelleras-tu cela un jeûne, un jour agréable à l'Éternel?
6 Nu este acesta postul pe care l-am ales eu? A dezlega legăturile stricăciunii, a desface sarcinile grele şi a lăsa pe oprimaţi să meargă liberi şi să frângeţi fiecare jug?
N'est-ce pas plutôt ici le jeûne auquel je prends plaisir, qu'on dénoue les liens de la méchanceté, qu'on délie les courroies du joug, qu'on renvoie libres les opprimés, et que tout joug soit brisé?
7 Nu este a împărţi pâinea ta celui flămând şi să aduci la casa ta pe săracii care sunt lepădaţi? Când vezi pe cel gol, să îl acoperi; şi să nu te ascunzi de propria ta carne?
N'est-ce pas que tu partages ton pain avec l'affamé; que tu fasses entrer dans ta maison les malheureux errants; que tu revêtes ceux que tu vois nus, et ne te détournes pas de ton semblable?
8 Atunci lumina ta va izbucni ca dimineaţa şi sănătatea ta va creşte repede şi dreptatea ta va merge înaintea ta; gloria DOMNULUI va fi ariergarda ta.
Alors ta lumière poindra comme l'aurore, et ta guérison se montrera promptement; ta justice ira devant toi, et la gloire de l'Éternel sera ton arrière-garde.
9 Atunci vei chema şi DOMNUL va răspunde; vei striga, iar el va spune: Sunt aici. Dacă iei din mijlocul tău jugul, arătarea cu degetul şi vorbirea zadarnică,
Alors tu appelleras, et l'Éternel répondra; tu crieras, et il dira: Me voici! Si tu ôtes du milieu de toi l'oppression, le doigt levé insolemment, et les paroles criminelles;
10 Şi dacă îţi întinzi sufletul spre cel flămând şi saturi sufletul chinuit, atunci lumina ta se va ridica în întuneric şi întunecimea ta va fi ca amiaza;
Si tu fais part de ta subsistance à l'affamé, et que tu rassasies l'âme affligée, ta lumière se lèvera dans l'obscurité, et tes ténèbres seront comme le midi.
11 Şi DOMNUL te va călăuzi continuu şi va sătura sufletul tău chiar în secetă şi va îngrăşa oasele tale; şi vei fi ca o grădină udată şi ca un izvor de apă, ale cărui ape nu lipsesc.
L'Éternel te conduira continuellement; il te rassasiera dans les lieux arides; il donnera la vigueur à tes os, et tu seras comme un jardin arrosé, comme une source dont les eaux ne trompent jamais.
12 Şi cei care vor ieși din tine vor reconstrui locurile vechi, risipite, vei ridica temeliile multor generaţii; şi vei fi numit: Reparatorul spărturii, Restauratorul cărărilor de locuit.
Les tiens rebâtiront les antiques ruines, tu relèveras les fondations des anciens âges; on t'appellera le réparateur des brèches, le restaurateur des chemins, qui rend le pays habitable.
13 Dacă îţi întorci piciorul de la sabat, de la a-ţi face plăcerea în ziua mea sfântă, şi vei chema sabatul o desfătare, sabatul sfânt al DOMNULUI, demn de cinste, şi îl vei cinsti, nefăcând propriile tale căi, nici găsind propria plăcere, nici vorbind propriile tale cuvinte,
Si tu retiens ton pied au jour du sabbat, pour ne pas faire ta volonté dans mon saint jour; si tu appelles le sabbat tes délices, et honorable ce qui est consacré à l'Éternel; si tu l'honores plutôt que de suivre tes voies, de faire ta volonté et de dire des paroles vaines:
14 Atunci te vei desfăta în DOMNUL; şi te voi face să călăreşti peste locurile înalte ale pământului şi te voi hrăni cu moştenirea tatălui tău, Iacob, căci gura DOMNULUI a vorbit aceasta.
Alors tu trouveras des délices en l'Éternel; je te ferai passer par-dessus les hauteurs du pays, et je te nourrirai de l'héritage de Jacob, ton père; car la bouche de l'Éternel a parlé.
