Isaia 52
1 Trezeşte-te, trezeşte-te; îmbracă-ţi tăria, Sioane; îmbracă-te cu hainele tale frumoase, Ierusalime, cetate sfântă, fiindcă de acum înainte nu vor mai veni în tine cei necircumcişi şi necuraţi.
Auf! Sion! Auf! Dein Festkleid angelegt! In deine Prachtgewänder hülle dich, Jerusalem, du heilige Stadt! Kein Unbeschnittener, kein Unreiner betritt dich fernerhin.
2 Scutură-te de praf; ridică-te [şi] şezi jos, Ierusalime, dezleagă-te de legăturile gâtului tău, tu, cea captivă, fiică a Sionului.
Schüttle den Staub ab! Auf! Gefangenes Jerusalem! Lös dir die Fesseln deines Halses, gefangene Sionstochter!
3 Fiindcă astfel spune DOMNUL: V-aţi vândut pentru nimic; şi veţi fi răscumpăraţi fără bani.
Ja, also spricht der Herr: "Umsonst seid ihr verkauft; so werdet ihr auch unentgeltlich freigegeben."
4 Fiindcă astfel spune Domnul DUMNEZEU: Poporul meu a coborât înainte în Egipt pentru a locui temporar acolo; şi asirianul l-a oprimat fără motiv.
Denn also spricht der Herr, der Herr: "Mein Volk zog damals nach Ägypten und wollte dort nur gasten, Assur bedrückte es um nichts.
5 De aceea acum, ce am eu [de făcut] aici, spune DOMNUL, când poporul meu este luat pentru nimic? Cei ce conduc peste ei îi fac să urle, spune DOMNUL; şi numele meu este blasfemiat continuu în fiecare zi.
Nun aber, wie geschieht mir hier?" Ein Spruch des Herrn: "Mein Volk ist ohne Grund gefangen, und seine Fürsten klagen wehe." Ein Spruch des Herrn: "Mein Name wird noch immerfort gelästert.
6 De aceea poporul meu va cunoaşte numele meu, de aceea vor cunoaşte în acea zi că eu sunt cel care vorbeşte, iată-mă.
Drum soll mein Volk es noch erfahren, wie ich heiße, jawohl an diesem Tag, daß ich es bin, der da gesagt: 'Seht! Ich bin da.'"
7 Cât de frumoase sunt pe munţi picioarele celui ce aduce veşti bune, care anunţă pace; care aduce veştile bune ale [facerii] binelui, care rosteşte salvarea; care spune Sionului: Dumnezeul tău domneşte!
Wie hochwillkommen eilen über das Gebirge des Freudenboten Füße, der Frieden ausruft, Glück verkündet und Heil verlauten läßt, der Sion meldet: "Dein Gott ist wieder König!"
8 Paznicii tăi vor ridica vocea; cu vocea vor cânta împreună, fiindcă vor vedea ochi către ochi, când DOMNUL va aduce din nou Sionul.
Horch! Deine Wächter rufen laut; sie jubeln alle. Sie sehen ganz genau den Herrn zurück nach Sion kehren.
9 Izbucniţi de bucurie, cântaţi împreună, voi locuri risipite ale Ierusalimului, căci DOMNUL a mângâiat pe poporul său, a răscumpărat Ierusalimul.
Jauchzt auf! Im Chore jubelt, Trümmer von Jerusalem! Der Herr erbarmt sich seines Volkes, befreit Jerusalem.
10 DOMNUL şi-a dezgolit braţul sfânt în ochii tuturor naţiunilor; şi toate marginile pământului vor vedea salvarea Dumnezeului nostru.
Der Herr entblößt den heiligen Arm vor aller Heidenvölker Augen. Alle Enden der Erde schaun die Hilfe unseres Gottes.
11 Plecaţi, plecaţi, ieşiţi de aici, nu atingeţi nimic necurat; ieşiţi de acolo; fiţi curaţi, cei care purtaţi vasele DOMNULUI.
Hinweg! Hinweg! Heraus von da! Berührt nichts Unreines! Zieht fort aus seiner Mitte! Doch reinigt euch, die ihr des Herrn Gefäße tragt!
12 Fiindcă nu veţi ieşi cu grabă, nici nu veţi merge în zbor, căci DOMNUL va merge înaintea voastră; şi Dumnezeul lui Israel va fi ariergarda voastră.
Doch euer Auszug sei nicht eilig und eure Reise nicht fluchtartig! Der Herr geht euch voran, und eure Nachhut bildet wieder Israels Gott.
13 Iată, servitorul meu se va purta cu chibzuinţă, va fi înălţat şi preamărit şi va fi foarte sus.
Fürwahr! Mein Knecht hat Glück; groß wird er, hochgeachtet, hochgeehrt.
14 Cât de mulţi au fost înmărmuriţi de tine; atât de desfigurată i-a fost faţa, mai mult decât a oricărui om, şi înfăţişarea lui mai mult decât a fiilor oamenilor;
Wie viele seinetwegen sich entsetzten, - so sehr entstellt war er, so wenig sah er andern Menschen ähnlich, so wenig andern Menschenkindern gleich -,
15 Astfel el va stropi multe naţiuni; înaintea lui împăraţii îşi vor închide gurile, fiindcă vor vedea ceea ce nu li s-a spus; şi vor lua aminte la ceea ce nu au auzit.
so setzt er viele Heidenvölker über sich in Staunen, und Könige verschließen ihren Mund. Denn nie Erzähltes schauen sie, und nie Gehörtes hören sie.
