< Isaia 32 >
1 Iată, un împărat va domni cu dreptate şi prinţii vor conduce cu judecată.
Ecce in iustitia regnabit rex, et principes in iudicio præerunt.
2 Şi un om va fi ca un ascunziş împotriva vântului şi un adăpost împotriva vijeliei; ca râurile de apă într-un loc uscat, ca umbra unei mari stânci într-o ţară însetată.
Et erit vir sicut qui absconditur a vento, et celat se a tempestate, sicut rivi aquarum in siti, et umbra petræ prominentis in terra deserta.
3 Şi ochii celor care văd nu vor fi slabi şi urechile celor care aud vor da ascultare.
Non caligabunt oculi videntium, et aures audientium diligenter auscultabunt.
4 De asemenea inima celor pripiţi va înţelege cunoaşterea, şi limba bâlbâiţilor va fi gata să vorbească deschis.
Et cor stultorum intelliget scientiam, et lingua balborum velociter loquetur et plane.
5 Nemernicul nu va mai fi numit darnic, nici despre zgârcit nu se va spune că este mărinimos.
Non vocabitur ultra is, qui insipiens est, princeps: neque fraudulentus appellabitur maior:
6 Căci nemernicul va vorbi ticăloşie şi inima lui va lucra nelegiuire, pentru a practica făţărnicie şi pentru a rosti falsitate împotriva DOMNULUI, pentru a goli sufletul celui flămând, şi va face băutura celui însetat să se sfârșească.
stultus enim fatua loquetur, et cor eius faciet iniquitatem, ut perficiat simulationem, et loquatur ad Dominum fraudulenter, et vacuam faciat animam esurientis, et potum sitienti auferat.
7 De asemenea instrumentele zgârcitului sunt rele; el plănuieşte planuri stricate pentru a nimici pe cei săraci prin cuvinte mincinoase, chiar când nevoiaşul vorbeşte drept.
Fraudulenti vasa pessima sunt: ipse enim cogitationes concinnavit ad perdendos mites in sermone mendaci, cum loqueretur pauper iudicium.
8 Dar cel darnic plănuieşte lucruri darnice; şi prin lucruri darnice va sta el în picioare.
Princeps vero ea, quæ digna sunt principe, cogitabit, et ipse super duces stabit.
9 Ridicaţi-vă femei fără grijă; ascultaţi-mi vocea, fiice nepăsătoare; plecaţi urechea la vorbirea mea.
Mulieres opulentæ surgite, et audite vocem meam: filiæ confidentes percipite auribus eloquium meum.
10 Multe zile şi mulţi ani veţi fi tulburate, femei nepăsătoare, fiindcă recolta strugurilor va înceta, culesul nu va veni.
Post dies enim, et annum vos conturbabimini confidentes: consummata est enim vindemia, collectio ultra non veniet.
11 Tremuraţi, femei fără grijă; tulburaţi-vă, voi, cele nepăsătoare; dezbrăcaţi-vă şi dezgoliţi-vă şi încingeţi pânză de sac peste coapsele voastre.
Obstupescite opulentæ, conturbamini confidentes: exuite vos, et confundimini, accingite lumbos vestros.
12 Vor plânge pentru sâni, pentru câmpurile plăcute, pentru via roditoare,
Super ubera plangite, super regione desiderabili, super vinea fertili.
13 Peste ţara poporului meu vor veni spini şi mărăcini; da, peste toate casele de bucurie în cetatea bucuroasă;
Super humum populi mei spinæ et vepres ascendent: quanto magis super omnes domos gaudii civitatis exultantis?
14 Pentru că palatele vor fi părăsite; mulţimea cetăţii va fi părăsită; fortăreţele şi turnurile vor fi ca vizuini pentru totdeauna, o bucurie a măgarilor sălbatici, o păşune a turmelor;
Domus enim dimissa est, multitudo urbis relicta est, tenebræ et palpatio factæ sunt super speluncas usque in æternum. Gaudium onagrorum pascua gregum,
15 Până când duhul va fi turnat de sus peste noi şi pustiul va fi un câmp roditor şi câmpul roditor socotit ca pădure.
donec effundatur super nos spiritus de excelso: et erit desertum in charmel, et charmel in saltum reputabitur.
16 Atunci judecata va locui în pustiu şi dreptatea va rămâne în câmpul roditor.
Et habitabit in solitudine iudicium, et iustitia in charmel sedebit.
17 Şi lucrarea dreptăţii va fi pace; şi lucrarea dreptăţii linişte şi asigurare pentru totdeauna.
Et erit opus iustitiæ pax, et cultus iustitiæ silentium, et securitas usque in sempiternum.
18 Şi poporul meu va locui într-o locuinţă paşnică şi în case sigure şi în locuri de odihnă liniştite;
Et sedebit populus meus in pulchritudine pacis, et in tabernaculis fiduciæ, et in requie opulenta.
19 Când va ploua cu grindină, coborând peste pădure; şi cetatea va fi jos într-un loc de jos.
Grando autem in descensione saltus, et humilitate humiliabitur civitas.
20 Binecuvântaţi sunteţi voi, care semănaţi lângă toate apele, care trimiteţi acolo picioarele boului şi ale măgarului.
Beati, qui seminatis super omnes aquas, immittentes pedem bovis et asini.