Isaia 27
1 În acea zi, DOMNUL cu sabia lui apăsătoare şi mare şi puternică va pedepsi leviatanul, şarpele străpungător, chiar leviatanul, acel şarpe strâmb; şi va ucide dragonul care este în mare.
Tada æe Gospod pokarati maèem svojim ljutijem i velikim i jakim levijatana, prugu zmiju, i levijatana, krivuljastu zmiju, i ubiæe zmaja koji je u moru.
2 În acea zi cântaţi-i: Vie cu vin roşu.
Tada pjevajte o vinogradu koji raða crvenijem vinom:
3 Eu, DOMNUL, o păzesc; o voi uda în fiecare clipă; ca nimeni să nu o vatăme, o voi ţine noapte şi zi.
Ja Gospod èuvam ga, u svako doba zaljevaæu ga; dan noæ èuvaæu ga da ga ko ne ošteti.
4 Furie nu este în mine; cine va pune mărăcinii şi spinii împotriva mea în bătălie? Eu aş trece prin ei, i-aş arde în întregime.
Nema gnjeva u mene; ko æe staviti u boj nasuprot meni èkalj i trnje? ja æu pogaziti i spaliti sve.
5 Sau, să îmi apuce tăria, ca să facă pace cu mine, da el va face pace cu mine.
Ili neka se uhvati za silu moju da uèini mir sa mnom; uèiniæe mir sa mnom.
6 El îi va face pe cei care vin din Iacob să prindă rădăcină; Israel va înflori şi înmuguri şi va umple faţa lumii cu rod.
Jednom æe se ukorijeniti Jakov, procvjetaæe i uzrasti Izrailj, i napuniæe vasiljenu plodom.
7 L-a lovit el, aşa cum a lovit pe cei ce l-au lovit? Sau este el ucis conform măcelăririi celor ce sunt ucişi de el?
Je li ga udario onako kako je udario one koji njega udaraše? je li ga ubio onako kako su ubijeni oni koje je ubio?
8 Tu te vei certa cu ea cu măsură când se întinde; el opreşte vântul său aspru în ziua vântului de est.
S mjerom ga je karao, kad ga je odbacio, kad ga je odnio silnijem vjetrom svojim istoènijem.
9 De aceea prin aceasta va fi nelegiuirea lui Iacob îndepărtată; şi acesta este tot rodul pentru a înlătura păcatul lui; când el face toate pietrele altarului ca pietre de var care sunt sfărâmate în bucăţi, dumbrăvile şi chipurile nu vor sta în picioare.
Zato æe se tijem oèistiti bezakonje Jakovljevo i to æe biti sva korist što æe se uzeti grijeh njegov kad sve kamenje oltarno razmetne kao razdrobljeno kreèno kamenje i ne bude više gajeva ni sunèanijeh likova,
10 Totuşi cetatea apărată va fi pustiită [şi] locuinţa părăsită şi lăsată asemenea unui pustiu, acolo va paşte viţelul şi acolo se va culca şi va mistui ramurile acesteia.
Jer æe tvrdi grad opustjeti i biæe stan ostavljen i zanemaren kao pustinja; ondje æe pasti tele i ondje æe lijegati, i poješæe mu grane.
11 Când crengile acesteia se ofilesc, vor fi rupte, femeile vor veni [şi] le vor da foc, căci este un popor fără înţelegere; de aceea cel ce i-a făcut nu va avea milă de ei şi cel ce i-a format nu le va arăta favoare.
Kad se posuše grane, polomiæe se; žene æe dolaziti i ložiti ih na oganj. Jer je narod nerazuman; zato ga neæe žaliti koji ga je stvorio, i koji ga je sazdao neæe se smilovati na nj.
12 Şi se va întâmpla, în acea zi, că DOMNUL va treiera de la canalul râului până la pârâul Egiptului şi veţi fi adunaţi unul câte unul, voi copiii lui Israel.
U to æe vrijeme Gospod ovijati od obale rijeke do potoka Misirskoga, a vi, sinovi Izrailjevi, sabraæete se jedan po jedan.
13 Şi se va întâmpla, în acea zi, că marea trâmbiţă va suna şi cei care erau gata să piară în ţara Asiriei şi proscrişii din ţara Egiptului, vor veni şi se vor închina DOMNULUI în muntele sfânt, la Ierusalim.
I tada æe se zatrubiti u veliku trubu, i koji se bjehu izgubili u zemlji Asirskoj i koji bijahu zagnani u zemlju Misirsku, doæi æe i klanjaæe se Gospodu na svetoj gori u Jerusalimu.
