Isaia 22
1 Povara văii viziunii: Ce este cu tine acum, că te-ai urcat cu totul pe acoperişurile caselor?
τὸ ῥῆμα τῆς φάραγγος Σιων τί ἐγένετό σοι νῦν ὅτι ἀνέβητε πάντες εἰς δώματα
2 Tu, cea plină de gălăgie, cetate tumultuoasă, cetate voioasă; ucişii tăi nu sunt ucişi cu sabia, nici morţi în bătălie.
μάταια ἐνεπλήσθη ἡ πόλις βοώντων οἱ τραυματίαι σου οὐ τραυματίαι μαχαίρας οὐδὲ οἱ νεκροί σου νεκροὶ πολέμου
3 Toţi conducătorii tăi au fugit împreună, sunt legaţi de arcaşi; toţi cei găsiţi în tine, care au fugit de departe, sunt legaţi împreună.
πάντες οἱ ἄρχοντές σου πεφεύγασιν καὶ οἱ ἁλόντες σκληρῶς δεδεμένοι εἰσίν καὶ οἱ ἰσχύοντες ἐν σοὶ πόρρω πεφεύγασιν
4 De aceea am spus: Întoarceţi privirea de la mine; voi plânge amar, nu vă osteniţi să mă mângâiaţi, din cauza prădării fiicei poporului meu.
διὰ τοῦτο εἶπα ἄφετέ με πικρῶς κλαύσομαι μὴ κατισχύσητε παρακαλεῖν με ἐπὶ τὸ σύντριμμα τῆς θυγατρὸς τοῦ γένους μου
5 Fiindcă este o zi de tulburare şi de călcare în picioare şi de nedumerire de la Domnul DUMNEZEUL oştirilor în valea viziunii, dărâmând zidurile, şi de strigăt către munţi.
ὅτι ἡμέρα ταραχῆς καὶ ἀπωλείας καὶ καταπατήματος καὶ πλάνησις παρὰ κυρίου σαβαωθ ἐν φάραγγι Σιων πλανῶνται ἀπὸ μικροῦ ἕως μεγάλου πλανῶνται ἐπὶ τὰ ὄρη
6 Şi Elam a purtat tolba, cu care de bărbaţi şi călăreţi, şi Chirul a dezvelit scutul.
οἱ δὲ Αιλαμῖται ἔλαβον φαρέτρας ἀναβάται ἄνθρωποι ἐφ’ ἵπποις καὶ συναγωγὴ παρατάξεως
7 Şi se va întâmpla că cele mai alese văi ale tale vor fi pline de care; şi călăreţii se vor aşeza în rând la poartă.
καὶ ἔσονται αἱ ἐκλεκταὶ φάραγγές σου πλησθήσονται ἁρμάτων οἱ δὲ ἱππεῖς ἐμφράξουσι τὰς πύλας σου
8 Iar el a descoperit ascunzătoarea lui Iuda şi tu te-ai uitat în acea zi la armura casei din pădure.
καὶ ἀνακαλύψουσιν τὰς πύλας Ιουδα καὶ ἐμβλέψονται τῇ ἡμέρᾳ ἐκείνῃ εἰς τοὺς ἐκλεκτοὺς οἴκους τῆς πόλεως
9 Voi aţi văzut de asemenea spărturile cetăţii lui David, că sunt multe; şi aţi adunat apele iazului inferior.
καὶ ἀνακαλύψουσιν τὰ κρυπτὰ τῶν οἴκων τῆς ἄκρας Δαυιδ καὶ εἴδοσαν ὅτι πλείους εἰσὶν καὶ ὅτι ἀπέστρεψαν τὸ ὕδωρ τῆς ἀρχαίας κολυμβήθρας εἰς τὴν πόλιν
10 Şi aţi numărat casele Ierusalimului şi aţi dărâmat casele pentru a fortifica zidul.
καὶ ὅτι καθείλοσαν τοὺς οἴκους Ιερουσαλημ εἰς ὀχύρωμα τοῦ τείχους τῇ πόλει
11 Aţi făcut de asemenea un şanţ între cele două ziduri pentru apa din iazul vechi; dar nu v-aţi uitat la făcătorul acestuia, nici nu aţi avut respect pentru cel care l-a modelat cu mult timp în urmă.
καὶ ἐποιήσατε ἑαυτοῖς ὕδωρ ἀνὰ μέσον τῶν δύο τειχέων ἐσώτερον τῆς κολυμβήθρας τῆς ἀρχαίας καὶ οὐκ ἐνεβλέψατε εἰς τὸν ἀπ’ ἀρχῆς ποιήσαντα αὐτὴν καὶ τὸν κτίσαντα αὐτὴν οὐκ εἴδετε
12 Şi în acea zi Domnul DUMNEZEUL oştirilor a chemat la plâns şi la jelit şi la pleşuvie şi la încingere cu pânză de sac;
καὶ ἐκάλεσεν κύριος σαβαωθ ἐν τῇ ἡμέρᾳ ἐκείνῃ κλαυθμὸν καὶ κοπετὸν καὶ ξύρησιν καὶ ζῶσιν σάκκων
13 Şi, iată, bucurie şi veselie, junghiere de boi şi tăiere de oi, mâncare de carne şi băut de vin; să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri.
αὐτοὶ δὲ ἐποιήσαντο εὐφροσύνην καὶ ἀγαλλίαμα σφάζοντες μόσχους καὶ θύοντες πρόβατα ὥστε φαγεῖν κρέα καὶ πιεῖν οἶνον λέγοντες φάγωμεν καὶ πίωμεν αὔριον γὰρ ἀποθνῄσκομεν
14 Şi mi-a fost revelat în urechile mele de către DOMNUL oştirilor: Cu siguranţă această nelegiuire nu va fi îndepărtată de la voi până când muriţi, spune Domnul DUMNEZEUL oştirilor.
καὶ ἀνακεκαλυμμένα ταῦτά ἐστιν ἐν τοῖς ὠσὶν κυρίου σαβαωθ ὅτι οὐκ ἀφεθήσεται ὑμῖν αὕτη ἡ ἁμαρτία ἕως ἂν ἀποθάνητε
15 Astfel spune Domnul DUMNEZEUL oştirilor: Du-te, intră la acest trezorier, la Şebna, care este peste casă şi spune:
τάδε λέγει κύριος σαβαωθ πορεύου εἰς τὸ παστοφόριον πρὸς Σομναν τὸν ταμίαν καὶ εἰπὸν αὐτῷ
16 Ce ai aici? Şi pe cine ai aici că ţi-ai săpat un mormânt aici, ca cel care îşi sapă un mormânt sus [şi] îşi ciopleşte o locuinţă pentru el în stâncă?
τί σὺ ὧδε καὶ τί σοί ἐστιν ὧδε ὅτι ἐλατόμησας σεαυτῷ ὧδε μνημεῖον καὶ ἐποίησας σεαυτῷ ἐν ὑψηλῷ μνημεῖον καὶ ἔγραψας σεαυτῷ ἐν πέτρᾳ σκηνήν
17 Iată, DOMNUL te va duce departe cu o captivitate puternică şi cu siguranţă te va acoperi.
ἰδοὺ δὴ κύριος σαβαωθ ἐκβαλεῖ καὶ ἐκτρίψει ἄνδρα καὶ ἀφελεῖ τὴν στολήν σου
18 Negreşit te va întoarce cu violenţă şi te va arunca precum o minge într-o ţară mare; acolo vei muri şi acolo carele gloriei tale vor fi ruşinea casei domnului tău.
καὶ τὸν στέφανόν σου τὸν ἔνδοξον καὶ ῥίψει σε εἰς χώραν μεγάλην καὶ ἀμέτρητον καὶ ἐκεῖ ἀποθανῇ καὶ θήσει τὸ ἅρμα σου τὸ καλὸν εἰς ἀτιμίαν καὶ τὸν οἶκον τοῦ ἄρχοντός σου εἰς καταπάτημα
19 Şi te voi alunga din poziţia ta şi din starea ta el te va trage jos.
καὶ ἀφαιρεθήσῃ ἐκ τῆς οἰκονομίας σου καὶ ἐκ τῆς στάσεώς σου
20 Şi se va întâmpla, în acea zi, că voi chema pe servitorul meu Eliachim, fiul lui Hilchia,
καὶ ἔσται ἐν τῇ ἡμέρᾳ ἐκείνῃ καλέσω τὸν παῖδά μου Ελιακιμ τὸν τοῦ Χελκιου
21 Şi îl voi îmbrăca cu roba ta şi îl voi întări cu brâul tău şi voi încredinţa domnia ta în mâna lui, şi el va fi tată locuitorilor Ierusalimului şi casei lui Iuda.
καὶ ἐνδύσω αὐτὸν τὴν στολήν σου καὶ τὸν στέφανόν σου δώσω αὐτῷ καὶ τὸ κράτος καὶ τὴν οἰκονομίαν σου δώσω εἰς τὰς χεῖρας αὐτοῦ καὶ ἔσται ὡς πατὴρ τοῖς ἐνοικοῦσιν ἐν Ιερουσαλημ καὶ τοῖς ἐνοικοῦσιν ἐν Ιουδα
22 Şi cheia casei lui David o voi pune pe umărul lui; astfel el va deschide şi nimeni nu va închide; şi va închide şi nimeni nu va deschide.
καὶ δώσω τὴν δόξαν Δαυιδ αὐτῷ καὶ ἄρξει καὶ οὐκ ἔσται ὁ ἀντιλέγων
23 Şi îl voi fixa ca pe un cui într-un loc sigur; şi el va fi ca un tron glorios în casa tatălui său.
καὶ στήσω αὐτὸν ἄρχοντα ἐν τόπῳ πιστῷ καὶ ἔσται εἰς θρόνον δόξης τοῦ οἴκου τοῦ πατρὸς αὐτοῦ
24 Şi ei vor atârna pe el toată gloria casei tatălui său, copiii şi urmaşele, toate vasele mici, de la vasele paharelor, până la toate vasele de felul ulcioarelor.
καὶ ἔσται πεποιθὼς ἐπ’ αὐτὸν πᾶς ἔνδοξος ἐν τῷ οἴκῳ τοῦ πατρὸς αὐτοῦ ἀπὸ μικροῦ ἕως μεγάλου καὶ ἔσονται ἐπικρεμάμενοι αὐτῷ
25 În acea zi, spune DOMNUL oştirilor, cuiul fixat în locul sigur va fi îndepărtat şi va fi retezat şi va cădea; şi povara care a fost pe acesta va fi stârpită, fiindcă DOMNUL a vorbit.
ἐν τῇ ἡμέρᾳ ἐκείνῃ τάδε λέγει κύριος σαβαωθ κινηθήσεται ὁ ἄνθρωπος ὁ ἐστηριγμένος ἐν τόπῳ πιστῷ καὶ πεσεῖται καὶ ἀφαιρεθήσεται ἡ δόξα ἡ ἐπ’ αὐτόν ὅτι κύριος ἐλάλησεν
