Isaia 21
1 Povara deşertului mării. Precum trec vârtejurile de vânt din sud, la fel vine din deşert, dintr-o ţară înfricoşătoare.
Nkɔmhyɛ a ɛfa Babilonia, anweatam no a ɛda Po no ho: Sɛdeɛ twahoframa a ɛbɔ fa anafoɔ fam asase so no yɛ no, saa ara na ɔtohyɛsoɔni bi firi anweatam so reba. Ɔfiri asase a ɛyɛ hunabɔbrim so.
2 O viziune apăsătoare îmi este arătată; cel perfid se poartă cu perfidie şi prădătorul pradă. Urcă-te, Elame, asediază tu Medio! Am făcut să înceteze tot suspinul lor.
Wɔde anisoadehunu a ɛyɛ nwanwa akyerɛ me: Ɔfatwafoɔ bi redi hwammɔ. Ɔfomfoɔ bi refa afodeɛ. Elam reto ahyɛ ɔman bi so! Media rebɔ pampim! Mede apinisie a Babilonia de baeɛ no nyinaa bɛba awieeɛ.
3 De aceea coapsele mele sunt umplute cu durere; junghiuri m-au apucat, ca junghiurile unei femei care [suferă] durerile naşterii; am fost încovoiat la auzirea ei; am fost descurajat la vederea ei.
Yei ama ɔyea bi abɛhyɛ me mu, ɔyea aka me, te sɛ ɔbaa a awoɔ aka no; deɛ meteɛ no enti mentumi nnyina me nan so, deɛ mehunu no ama me ho adwiri me.
4 Inima mea a tânjit, groaza m-a înspăimântat; el mi-a prefăcut în frică noaptea plăcerii mele.
Mʼakoma bɔ paripari, ehu ma me ho popo; na ɛhan a mepɛɛ sɛ mehunu no abɛyɛ adeɛ a ɛbɔ me hu.
5 Pregătiţi masa, vegheaţi în turnul de veghere, mâncaţi, beţi; ridicaţi-vă, prinţilor, şi ungeţi scutul.
Wɔto ɛpono, wɔde kuntu akɛtɛ sesɛ fam, wɔdidi, na wɔnom! Monsɔre mo asraafoɔ mpanimfoɔ, momfa ngo nsrasra mo akyɛm ho!
6 Fiindcă astfel mi-a spus Domnul: Du-te, pune un paznic, să vestească ce vede.
Yei ne deɛ Awurade ka kyerɛ me: “Fa ɔwɛmfoɔ kɔgyina hɔ na ɔnka deɛ ɔhunu nkyerɛ wo.
7 Iar el a văzut un car cu doi călăreţi, un car cu măgari [şi] un car cu cămile; şi le-a dat bine ascultare, cu multă atenţie;
Sɛ ɔhunu nteaseɛnam ne apɔnkɔ akuakuo, wɔn a wɔtete mfunumu so ne wɔn a wɔtete nyoma so a, ɔnwɛn nʼaso wɛn pa ara.”
8 Şi a strigat: Un leu, Domnul meu, stau continuu în turnul de veghere în timpul zilei şi sunt pus în postul meu nopţi întregi;
Na ɔwɛmfoɔ no teaam sɛ, “Me wura da biara megyina ɔwɛn aban no so anadwo biara, megyina hɔ.
9 Şi, iată, se apropie un car cu bărbaţi, cu doi călăreţi. Iar el a răspuns şi a zis: Babilonul a căzut, a căzut; şi toate chipurile cioplite ale dumnezeilor lui le-a zdrobit la pământ.
Hwɛ, ɔbarima bi a ɔte teaseɛnam mu na ɔreba yi ɔne apɔnkɔ dɔm. Na ɔwɛmfoɔ no kaa sɛ, ‘Babilonia ahwe ase, wahwe ase! Nʼanyame ne nʼahoni nyinaa abubu agu fam!’”
10 Treieratul meu şi grânele ariei mele, ceea ce am auzit de la DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel, v-am vestit!
Ao, me nkurɔfoɔ a wɔadwera mo wɔ ayuporeeɛ ase meka deɛ mateɛ kyerɛ mo, deɛ ɛfiri Asafo Awurade, deɛ ɛfiri Israel Onyankopɔn hɔ.
11 Povara lui Duma. Mă cheamă din Seir: Paznicule, cât din noapte? Paznicule, cât din noapte?
Nkɔmhyɛ a ɛfa Duma ho: Obi frɛ me firi Seir, “Ɔwɛmfoɔ, berɛ bɛn na adeɛ bɛkye? Ɔwɛmfoɔ, aka nnɔnhwere ahe ansa na adeɛ akye?”
12 Paznicul a spus: Dimineaţa vine şi de asemenea noaptea; dacă veţi cerceta, cercetaţi; întoarceţi-vă, veniţi.
Ɔwɛmfoɔ no bua sɛ, “Adeɛ rekye, nanso adeɛ bɛsa. Sɛ wobɛbisa bio a sane bra bɛbisa.”
13 Povara asupra Arabiei. În pădurea Arabiei veţi poposi, voi, caravane din Dedanim.
Adehunu a ɛfa Arabia ho: Mo Dedan akwantufoɔ a mosoɛ wɔ Arabia adɔtɔ ase,
14 Locuitorii ţării Tema au adus apă celui însetat, l-au întâmpinat cu pâinea lor pe cel care fugea.
Momfa nsuo mmrɛ wɔn a sukɔm de wɔn; mo a motete Tema, mommrɛ adwanefoɔ aduane.
15 Căci ei au fugit de săbii, de sabia scoasă şi de arcul încordat şi de apăsarea războiului.
Wɔdwane firi akofena a watwe tadua a wɔakuntun mu ne ɔko a ɛgyina mu ano.
16 Fiindcă astfel mi-a spus Domnul: Mai puţin de un an, conform anilor unui angajat, şi toată gloria Chedarului se va sfârşi;
Yei ne deɛ Awurade ka kyerɛ me, “Afe baako mu no, sɛdeɛ wɔkan ɔpaani mfeɛ no, Kedar kɛseyɛ to bɛtwa.
17 Şi rămăşiţa numărului de arcaşi, războinici ai copiilor Chedarului, va fi micşorată, căci DOMNUL Dumnezeul lui Israel a vorbit.
Na agyantofoɔ a wɔbɛka ne Kedar akofoɔ bɛyɛ kakraa bi.” Deɛ Awurade, Israel Onyankopɔn, aka nie.
