Isaia 21

1 Povara deşertului mării. Precum trec vârtejurile de vânt din sud, la fel vine din deşert, dintr-o ţară înfricoşătoare.

Proroštvo primorskoj pustinji. Kao što vihori, hujeći nad Negebom, dolaze iz pustinje, kraja strahotna

2 O viziune apăsătoare îmi este arătată; cel perfid se poartă cu perfidie şi prădătorul pradă. Urcă-te, Elame, asediază tu Medio! Am făcut să înceteze tot suspinul lor.

- otkri mi se u strašnom viđenju - tako pljačkaš pljačka, pustošnik pustoši. “Navali, Elame, opsjedni, Medijo! Dokrajčit ću sve jauke.”

3 De aceea coapsele mele sunt umplute cu durere; junghiuri m-au apucat, ca junghiurile unei femei care [suferă] durerile naşterii; am fost încovoiat la auzirea ei; am fost descurajat la vederea ei.

Zato bedra moja probadaju grčevi; bolovi me spopadaju k'o trudovi porodilju; od smućenosti ogluših, od straha obnevidjeh.

4 Inima mea a tânjit, groaza m-a înspăimântat; el mi-a prefăcut în frică noaptea plăcerii mele.

Srce mi dršće, groza me obuze, sumrak za kojim čeznuh postade mi užas.

5 Pregătiţi masa, vegheaţi în turnul de veghere, mâncaţi, beţi; ridicaţi-vă, prinţilor, şi ungeţi scutul.

Postavljaju stol, prostiru stolnjak, jede se i pije ... Ustajte, knezovi, mažite štit!

6 Fiindcă astfel mi-a spus Domnul: Du-te, pune un paznic, să vestească ce vede.

Jer Gospod mi ovako reče: “Idi, postavi stražara! Što vidi, nek' javi.

7 Iar el a văzut un car cu doi călăreţi, un car cu măgari [şi] un car cu cămile; şi le-a dat bine ascultare, cu multă atenţie;

Vidi li konjanike, jahače udvojene, jahače na magarcima, jahače na devama, neka dobro pazi s pažnjom napetom!”

8 Şi a strigat: Un leu, Domnul meu, stau continuu în turnul de veghere în timpul zilei şi sunt pus în postul meu nopţi întregi;

A stražar viknu: “Povazdan, Gospodaru, stojim na stražarnici, čitavu noć na straži prostojim.”

9 Şi, iată, se apropie un car cu bărbaţi, cu doi călăreţi. Iar el a răspuns şi a zis: Babilonul a căzut, a căzut; şi toate chipurile cioplite ale dumnezeilor lui le-a zdrobit la pământ.

I gle, dolaze konjanici, jahači udvojeni. Oni mi viknuše, oni rekoše: “Pade, pade Babilon! Svi kipovi njegovih bogova o zemlju se razbiše.”

10 Treieratul meu şi grânele ariei mele, ceea ce am auzit de la DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel, v-am vestit!

Omlaćeno žito, čedo gumna moga, što čuh od Jahve nad Vojskama, Boga Izraelova, objavih vam!

11 Povara lui Duma. Mă cheamă din Seir: Paznicule, cât din noapte? Paznicule, cât din noapte?

Proroštvo o Edomu. Viču mi iz Seira: “Stražaru, koje je doba noći? Stražaru, koje je doba noći?”

12 Paznicul a spus: Dimineaţa vine şi de asemenea noaptea; dacă veţi cerceta, cercetaţi; întoarceţi-vă, veniţi.

Stražar odgovori: “Dolazi jutro, a zatim opet noć. Hoćete li pitati, pitajte, vratite se, dođite!”

13 Povara asupra Arabiei. În pădurea Arabiei veţi poposi, voi, caravane din Dedanim.

Proroštvo o Arapima. U šikarama pustinjskim počivate, dedanske karavane.

14 Locuitorii ţării Tema au adus apă celui însetat, l-au întâmpinat cu pâinea lor pe cel care fugea.

Vodu iznesite pred žedne, stanovnici zemlje temske, iziđite s kruhom pred bjegunca.

15 Căci ei au fugit de săbii, de sabia scoasă şi de arcul încordat şi de apăsarea războiului.

Pred mačevima bježe oni, pred mačem trgnutim, pred lukom zapetim, pred bojem žestokim.

16 Fiindcă astfel mi-a spus Domnul: Mai puţin de un an, conform anilor unui angajat, şi toată gloria Chedarului se va sfârşi;

Da, ovako mi reče Gospod: “Još jedna godina, godina nadničarska, i nestat će sve slave Kedrove.

17 Şi rămăşiţa numărului de arcaşi, războinici ai copiilor Chedarului, va fi micşorată, căci DOMNUL Dumnezeul lui Israel a vorbit.

A od mnogobrojnih strijelaca među hrabrim sinovima Kedrovim malo će ih ostati.” Tako je govorio Jahve, Bog Izraelov.