Isaia 16
1 Trimiteţi mielul la conducătorul ţării, de la Sela până la pustiu, la muntele fiicei Sionului.
Send lambs as tribute to the ruler of the land, from Sela through the desert, to the mountain of the daughter of Zion.
2 Căci, precum o pasăre rătăcitoare aruncată din cuib, la fel fiicele Moabului vor fi la vadurile Arnonului.
The Moabite women at the fords of the Arnon are like birds fluttering around when their nest is destroyed.
3 Ţine sfat, fă judecată; fă umbra ta ca noaptea în mijlocul amiezii; ascunde proscrişii; nu da pe faţă pe cel ce rătăceşte.
Think about it and make a decision. Make your shadow as invisible at midday as during the night. Hide the refugees; don't betray them as they run away.
4 Să locuiască proscrişii mei cu tine, Moab; fii adăpost pentru ei din faţa jefuitorului, căci jecmănitorul a ajuns la capăt, jefuitorul încetează, opresorii sunt mistuiţi din ţară.
Let my refugees stay among you, Moab. Hide them from our enemies until the destroyer is no more, the destruction is over, and the aggressive invaders have gone.
5 Şi în milă va fi tronul întemeiat; şi el va şedea pe acesta în adevăr, în cortul lui David, judecând şi căutând judecată şi grăbind dreptatea.
Then a kingdom will be set up based on trustworthy love, and on its throne will sit a faithful king from the line of David. He will judge fairly, and will be passionately committed to doing what is right.
6 Noi am auzit de mândria Moabului; este foarte mândru, [de asemenea] de aroganţa lui şi mândria lui şi furia lui, dar minciunile lui nu se vor împlini.
We know all about the pride of the Moabites, how terribly vain and conceited they are, completely arrogant! But their boasting is false.
7 De aceea Moab va urla pentru Moab, fiecare va urla, pentru temeliile Chir-Haresetului veţi jeli; cu siguranţă sunt loviţi.
All the Moabites grieve for Moab. They all mourn the loss of the raisin cakes of Kir-hareseth, all of them destroyed.
8 Căci câmpurile Hesbonului [şi] via Sibmei lâncezesc, domnii păgânilor au frânt viţele alese ale acesteia, au ajuns până la Iaezer, au rătăcit prin pustiu; ramurile ei sunt întinse, au trecut peste mare.
Heshbon's fields have dried up, as have Sibmah's grapevines. The rulers of the nations have trampled down the vines that once branched out to Jazer and east towards the desert, and west as far as the sea.
9 De aceea voi plânge cu plângerea Iaezerului, via Sibmei, te voi uda cu lacrimile mele, Hesbonule şi Elealeule, căci a căzut strigătul pentru fructele tale de vară şi pentru secerişul tău.
So I cry with Jazer for Sibmah's vines; I soak Heshbon and Elealeh with my tears. Nobody shouts in celebration over your summer fruit and your harvest any more.
10 Şi veselia şi bucuria din câmpul roditor este luată; şi în vii nu va fi cântare, nici nu va fi strigăt, vierii nu vor mai presa vin în teascurile lor; am făcut să înceteze strigătul recoltei lor.
Joy and happiness are gone. Nobody celebrates in the harvest fields or the vineyards; nobody shouts happily. Nobody treads grapes in the winepresses. I have stopped their cheering.
11 De aceea adâncurile mele vor suna ca o harpă pentru Moab şi părţile mele ascunse pentru Chir-Hares.
Heartbroken I cry for Moab like sad music on a harp; deep inside I weep for Kir-hareseth.
12 Şi se va întâmpla, când se va vedea că Moab este obosit pe locul înalt, că el va veni la sanctuarul său să se roage, dar nu va învinge.
The Moabites go and wear themselves out worshiping at their high places. They go to their shrines to pray, but it does them no good.
13 Acesta este cuvântul pe care DOMNUL l-a vorbit de atunci referitor la Moab.
This is the message that the Lord has already delivered about Moab.
14 Dar acum DOMNUL a vorbit, spunând: În trei ani, ca anii unui angajat, gloria Moabului va fi dispreţuită, cu toată acea mare mulţime; şi rămăşiţa va fi foarte mică şi slabă.
But now the Lord speaks again, and says, In three years, just as a contract worker precisely counts years, Moab's glory will turn into something to be laughed at. Despite there being so many Moabites now, soon there will only be a few feeble people left.
