Isaia 16
1 Trimiteţi mielul la conducătorul ţării, de la Sela până la pustiu, la muntele fiicei Sionului.
Send the lamb of the ruler of the land from the rock to the wilderness, — unto the mount of the daughter of Zion.
2 Căci, precum o pasăre rătăcitoare aruncată din cuib, la fel fiicele Moabului vor fi la vadurile Arnonului.
And it shall be [that] as a wandering bird, [as] a scattered nest, so shall the daughters of Moab be at the fords of the Arnon.
3 Ţine sfat, fă judecată; fă umbra ta ca noaptea în mijlocul amiezii; ascunde proscrişii; nu da pe faţă pe cel ce rătăceşte.
Bring in counsel, execute justice; make thy shadow as the night in the midst of noonday; hide the outcasts, discover not the fugitive.
4 Să locuiască proscrişii mei cu tine, Moab; fii adăpost pentru ei din faţa jefuitorului, căci jecmănitorul a ajuns la capăt, jefuitorul încetează, opresorii sunt mistuiţi din ţară.
Let mine outcasts dwell with thee, Moab; be thou a covert to them from the face of the waster. For the extortioner is at an end, the wasting hath ceased, the oppressors are consumed out of the land.
5 Şi în milă va fi tronul întemeiat; şi el va şedea pe acesta în adevăr, în cortul lui David, judecând şi căutând judecată şi grăbind dreptatea.
And a throne shall be established in mercy: and in the tent of David there shall sit upon it, in truth, one judging and seeking justice and hastening righteousness.
6 Noi am auzit de mândria Moabului; este foarte mândru, [de asemenea] de aroganţa lui şi mândria lui şi furia lui, dar minciunile lui nu se vor împlini.
We have heard of the arrogance of Moab, — [he is] very proud, — of his pride, and his arrogance, and his wrath: his pratings are vain.
7 De aceea Moab va urla pentru Moab, fiecare va urla, pentru temeliile Chir-Haresetului veţi jeli; cu siguranţă sunt loviţi.
Therefore shall Moab howl for Moab; every one of them shall howl. For the foundations of Kirhareseth shall ye mourn, verily afflicted.
8 Căci câmpurile Hesbonului [şi] via Sibmei lâncezesc, domnii păgânilor au frânt viţele alese ale acesteia, au ajuns până la Iaezer, au rătăcit prin pustiu; ramurile ei sunt întinse, au trecut peste mare.
For the fields of Heshbon languish, the vine of Sibmah; the lords of the nations have broken down its choice plants: they reached unto Jaazer, they wandered [through] the wilderness; its shoots stretched out, they went beyond the sea.
9 De aceea voi plânge cu plângerea Iaezerului, via Sibmei, te voi uda cu lacrimile mele, Hesbonule şi Elealeule, căci a căzut strigătul pentru fructele tale de vară şi pentru secerişul tău.
Therefore I will weep with the weeping of Jaazer for the vine of Sibmah; with my tears will I water thee, Heshbon, and Elealeh, for a cry is fallen upon thy summer fruits and upon thy harvest.
10 Şi veselia şi bucuria din câmpul roditor este luată; şi în vii nu va fi cântare, nici nu va fi strigăt, vierii nu vor mai presa vin în teascurile lor; am făcut să înceteze strigătul recoltei lor.
And joy and gladness is taken away out of the fruitful field; and in the vineyards there is no singing, neither is there shouting: the treaders tread out no wine in the presses, I have made the cry [of the winepress] to cease.
11 De aceea adâncurile mele vor suna ca o harpă pentru Moab şi părţile mele ascunse pentru Chir-Hares.
Therefore my bowels sound like a harp for Moab, and mine inward parts for Kirheres.
12 Şi se va întâmpla, când se va vedea că Moab este obosit pe locul înalt, că el va veni la sanctuarul său să se roage, dar nu va învinge.
And it shall come to pass, when Moab shall appear, shall weary himself on the high place, and enter into his sanctuary to pray, that he shall not prevail.
13 Acesta este cuvântul pe care DOMNUL l-a vorbit de atunci referitor la Moab.
This is the word which Jehovah hath spoken from of old concerning Moab.
14 Dar acum DOMNUL a vorbit, spunând: În trei ani, ca anii unui angajat, gloria Moabului va fi dispreţuită, cu toată acea mare mulţime; şi rămăşiţa va fi foarte mică şi slabă.
And now Jehovah speaketh saying, Within three years, as the years of a hired servant, and the glory of Moab shall be brought to nothing, with all that great multitude; and the remnant shall be small, few, of no account.
