Isaia 10
1 Vai celor care rostesc hotărâri nedrepte şi care scriu chinuirea pe care au poruncit-o,
Woe to them that make unrighteous decrees, That write oppressive decisions,
2 Pentru a abate pe nevoiaş de la judecată şi pentru a lua dreptatea de la cel sărac al poporului meu, ca văduvele să fie prada lor şi ca ei să jefuiască pe cei fără tată!
To turn away the needy from judgment, And rob the poor of my people of their right; That the widows may become their prey, And that they may plunder the orphans.
3 Şi ce veţi face în ziua cercetării şi în pustiirea care va veni de departe? La cine veţi fugi pentru ajutor? Şi unde veţi lăsa gloria voastră?
What will ye do in the day of visitation, And in the desolation which cometh from afar? To whom will ye flee for help, And where will ye leave your glory?
4 Fără mine ei se vor prosterna sub prizonieri şi vor cădea sub cei ucişi. Cu toate acestea mânia lui nu s-a întors, ci mâna lui este încă întinsă.
Forsaken by me, they shall sink down among the prisoners, And fall among the slain. For all this his anger is not turned away, But his hand is stretched out still.
5 Vai Asirianule, nuiaua mâniei mele şi toiagul din mâna lor este indignarea mea.
Woe to the Assyrian, the rod of mine anger, The staff in whose hands is the instrument of my indignation!
6 Îl voi trimite împotriva unei naţiuni făţarnice şi împotriva poporului furiei mele îi voi da poruncă, să ia prada şi să ia jaful şi să îi calce ca pe noroiul străzilor.
Against an impious nation I will send him, And against a people under my wrath I will give him a charge To gather the spoil, and seize the prey, And to trample them under foot like the mire of the streets.
7 Totuşi el nu doreşte astfel, nici inima lui nu gândeşte astfel, dar în inima lui este să nimicească şi să stârpească nu puţine naţiuni.
But he doth not so purpose, And his heart doth not so intend; But to destroy is in his heart, And to cut off a multitude of nations.
8 Căci el spune: Nu sunt prinţii mei cu toţii împăraţi?
For he saith, “Are not my princes altogether kings?
9 Nu este Calno precum Carchemişul? Nu este Hamatul precum Arpadul? Nu este Samaria precum Damascul?
Is not Calno as Carchemish? Is not Hamath as Arpad? Is not Samaria as Damascus?
10 După cum mâna mea a găsit împărăţia idolilor şi chipurile lor cioplite le-au întrecut pe cele din Ierusalim şi din Samaria;
As my hand hath seized the kingdoms of the idols, Whose graven images were more numerous than those of Jerusalem and Samaria,
11 Cum am făcut Samariei şi idolilor ei, nu voi face tot astfel Ierusalimului şi idolilor săi?
Behold! as I have done to Samaria and her idols, So will I do to Jerusalem and her images.”
12 De aceea se va întâmpla, când Domnul îşi va împlini întreaga lui lucrare pe muntele Sion şi asupra Ierusalimului, că voi pedepsi rodul inimii tari a împăratului Asiriei şi gloria privirilor lui trufaşe.
But when the Lord hath accomplished his whole work upon Mount Zion and Jerusalem, Then will he punish the fruit of the proud heart of the king of Assyria, And the arrogance of his lofty eyes.
13 Căci el spune: Prin tăria mâinii mele am făcut-o şi prin înţelepciunea mea, căci sunt chibzuit şi am îndepărtat graniţele popoarelor şi am jefuit tezaurele lor şi am doborât pe locuitori ca un viteaz.
For he hath said: “By the strength of my hand I have done it, And by my wisdom; for I am wise; I have removed the bounds of nations, I have plundered their treasures; As a hero have I brought down them that sat upon thrones.
14 Şi mâna mea a găsit bogăţiile popoarelor ca pe un cuib; şi ca unul ce strânge ouă părăsite, am adunat eu tot pământul; şi nu a fost nimeni să miște aripa sau să îşi deschidă gura sau să ciripească.
The riches of the nations hath my hand seized, as a nest; As one gathereth eggs that have been left, So have I gathered the whole world. And there was none that moved the wing, Or that opened the beak, or that chirped.”
15 Se va făli toporul împotriva celui ce taie cu el? Sau fierăstrăul se va mări împotriva celui care îl scutură? De parcă nuiaua ar trebui să scuture împotriva celor care o ridică, sau toiagul s-ar ridica, de parcă nu ar fi lemn.
Shall the axe boast itself against him that heweth with it? Or shall the saw magnify itself against him that moveth it? As if the rod should wield him that lifteth it! As if the staff should lift up him that is not wood!
16 De aceea Domnul, Domnul oştirilor, va trimite slăbiciune printre cei graşi ai lui; şi sub gloria lui el va aprinde o ardere ca arderea unui foc.
Wherefore the Lord, the Lord of hosts, shall send upon his fat ones leanness, And under his glory shall he kindle a burning, like the burning of a fire.
17 Şi lumina lui Israel va fi ca un foc şi Cel Sfânt ca o flacără şi va arde şi va mistui spinii şi mărăcinii lui într-o [singură] zi;
The light of Israel shall be a fire, And his Holy One a flame, Which shall burn and devour his thorns and briers in one day.
18 Şi va mistui gloria pădurii lui şi din câmpul lui roditor, deopotrivă suflet şi trup şi vor fi ca atunci când leşină un purtător de steag.
The glory of his forest and of his fruitful field From the spirit even to the flesh shall he consume; It shall be with them as when a sick man fainteth.
19 Şi restul copacilor pădurii lui vor fi puţini, încât un copil îi va putea scrie.
The remaining trees of the forest shall be few, So that a child may write them down.
20 Şi se va întâmpla în acea zi, că rămăşiţa lui Israel şi cei scăpaţi ai casei lui Iacob, nu se vor mai rezema pe cel ce i-a lovit, ci se vor rezema pe DOMNUL, pe Cel Sfânt al lui Israel, în adevăr.
In that day shall the remnant of Israel, and they that have escaped of the house of Jacob, no more lean upon him that smote them; They shall lean upon Jehovah, the Holy One of Israel, in truth.
21 Rămăşiţa, adică rămăşiţa lui Iacob, se va întoarce la puternicul Dumnezeu.
The remnant shall return, the remnant of Jacob, to the mighty Potentate;
22 Fiindcă deşi poporul tău Israel este ca nisipul mării, totuşi o rămăşiţă din el se va întoarce; mistuirea hotărâtă se va revărsa cu dreptate.
For though thy people, O Israel, be as the sand of the sea, Only a remnant of them shall return. The devastation is decreed; It shall overflow with righteousness.
23 Căci Domnul DUMNEZEUL oştirilor va face o mistuire, da, hotărâtă, în mijlocul întregii ţări.
For devastation and punishment doth the Lord, Jehovah of hosts, execute in the midst of the whole land,
24 De aceea astfel spune Domnul DUMNEZEUL oştirilor: Poporul meu care locuieşti în Sion, nu te teme de asirian, te va lovi cu o nuia şi îşi va ridica toiagul împotriva ta în felul Egiptului.
Yet thus saith the Lord, Jehovah of hosts: Fear not, O my people, that dwellest in Zion, because of the Assyrian! With his rod indeed shall he smite thee, And lift up his staff against thee in the manner of Egypt;
25 Căci încă foarte puţin timp şi indignarea va înceta; şi mânia mea va înceta în nimicirea lor.
But yet a very little while, and my indignation shall have past, And my anger shall destroy them.
26 Şi DOMNUL oştirilor va stârni un bici pentru el conform măcelului lui Madian la stânca Oreb, şi precum toiagul său a fost peste mare, la fel îl va ridica în felul Egiptului.
Jehovah of hosts shall raise up against him a scourge, As he smote Midian at the rock of Horeb, And as he lifted up the rod against the sea; Yea, he shall lift it up, as in Egypt.
27 Şi se va întâmpla în acea zi că povara lui va fi luată de pe umărul tău şi jugul său de pe gâtul tău şi jugul va fi distrus din cauza ungerii.
In that day shall his burden be removed from thy shoulder, And his yoke from thy neck; Yea, thy yoke shall be broken, as that of a fat steer.
28 El a ajuns la Aiat, a trecut la Migron; la Micmaş îşi lasă carele;
He is come to Aiath; he passeth through Migron; In Michmash he leaveth his baggage;
29 Au trecut prin trecătoare, au făcut popas la Gheba; Rama este înspăimântată; Ghibea lui Saul a fugit.
They pass the strait; At Geba they make their night-quarters; Ramah trembleth; Gibeah of Saul fleeth.
30 Înalţă-ţi vocea, fiica Galimului, fă-o să fie auzită până în Lais, săracă Anatot.
Cry aloud, O daughter of Gallim! Hear, O Laish! Alas, poor Anathoth!
31 Madmena a fugit; locuitorii Ghebimului se adună să fugă.
Madmenah hasteth away; The inhabitants of Gebim take to flight.
32 Totuşi în acea zi va rămâne la Nob; îşi va scutura mâna împotriva muntelui fiicei Sionului, dealul Ierusalimului.
Yet one day shall he rest at Nob, Then shall he shake his hand against the mount of the daughter of Zion, The hill of Jerusalem.
33 Iată, Domnul, DOMNUL oştirilor, va reteza ramura cu teroare şi cei înalţi de statură vor fi tăiaţi şi cei trufaşi vor fi umiliţi.
But behold! the Lord, Jehovah of hosts, shall lop the branches with fearful force, And the high of stature shall be cut down, And the lofty shall be brought low.
34 Şi va tăia desişurile pădurii cu fier şi Libanul va cădea printr-unul puternic.
He shall hew the thickets of the forest with iron, And Lebanon shall fall by a mighty hand.
