Osea 11
1 Când Israel era copil, atunci l-am iubit, şi am chemat pe fiul meu din Egipt.
When Israel was, a child, then I loved him, —and, out of Egypt, called I my son.
2 Precum ei i-au chemat, astfel au plecat de la ei; au sacrificat Baalilor şi au ars tămâie chipurilor cioplite.
They invited them, —at once, they departed from before me, they, to the Baals, sacrificed, and, to the images, offered incense.
3 Pe Efraim l-am învăţat de asemenea să meargă, luându-i de braţe; dar nu au cunoscut că eu i-am vindecat.
Yet, I, had taught Ephraim to walk, I used to take them upon mine arms, —But they acknowledged not that I had healed them.
4 I-am tras cu funii omeneşti, cu legături de iubire; şi le-am fost asemenea celor ce scot jugul de pe fălcile lor şi le-am pus mâncare.
With human cords, used I to draw them, with the bands of love, so became I unto them like those who remove the yoke [that was] on their jaws, —and, holding out [food] to him, I let him eat.
5 El nu se va întoarce în ţara Egiptului, ci asirianul va fi împăratul lui, pentru că au refuzat să se întoarcă.
He was not to turn back into the land of Egypt, Howbeit, the Assyrian—he, became his king, for they refused to turn.
6 Şi sabia va rămâne peste cetăţile lui şi va mistui ramurile lui şi le va mânca, din cauza propriilor sfaturi.
Therefore shall the sword, rage, in his cities, and make an end of his multitudes, and consume them, —because of their counsels.
7 Şi poporul meu înclină a da înapoi de la mine; deşi ei i-au chemat la cel Preaînalt, nici măcar unul nu a voit să îl înalţe.
But, my people, are bent towards turning from me, though upwards they call them, none of them can lift them.
8 Cum să renunţ la tine, Efraime? Cum să te dau, Israele? Cum să te fac precum Adma? Cum să te pun ca Ţeboimul? Inima mea s-a întors în mine, pocăinţele mele s-au aprins împreună.
How can I give thee up, Ephraim? abandon thee Israel? How can I make thee as Admah? set thee as Zeboim? Mine own heart, turneth against me, at once, are kindled my compassions.
9 Nu voi împlini înverşunarea mâniei mele, nu mă voi întoarce să nimicesc pe Efraim, pentru că eu sunt Dumnezeu, şi nu om; Cel Sfânt în mijlocul tău; şi nu voi intra în cetate.
I cannot execute the glow of mine anger, I cannot turn to destroy Ephraim, —for, GOD, am, I, and not man, When thou drawest near, [I am] a Holy One, though I do not enter a city.
10 Ei vor umbla după DOMNUL; el va răcni ca un leu; când va răcni, atunci copiii de la vest vor tremura.
After Yahweh, let them go, Like a lion, will he roar, —When, he, shall roar, then let sons, come trembling, out of the West.
11 Vor tremura ca o pasăre din Egipt şi ca un porumbel din ţara Asiriei; şi îi voi pune în casele lor, spune DOMNUL.
Let them come trembling like a small bird out of Egypt, and like a dove out of the land of Assyria, —so will I cause them to dwell by their own houses, Declareth Yahweh.
12 Efraim mă înconjoară cu minciuni şi casa lui Israel cu înşelăciune; dar Iuda încă stăpâneşte cu Dumnezeu şi este credincios împreună cu sfinţii.
They have compassed me about—with denial, Ephraim, with deceit, the house of Israel, —but, Judah, hath, again and again, run riot with GOD, though, with the holy places, entrusted.
