Evrei 6
1 De aceea, lăsând cele începătoare ale doctrinei lui Cristos, să mergem înainte spre desăvârșire, fără să mai punem din nou temelia pocăinței de la faptele moarte și a credinței spre Dumnezeu,
Laissons donc les commencements de ce qu'il y a à dire sur le Christ, mettons-nous à ce qu'il y a de plus achevé, ne recommençons pas à poser les principes fondamentaux: renoncement aux oeuvres mortes, foi en Dieu,
2 A doctrinei botezurilor și a punerii mâinilor și a învierii morților și a judecății eterne. (aiōnios g166)
doctrine des baptêmes, imposition des mains, résurrection des morts, jugement éternel. (aiōnios g166)
3 Și vom face aceasta dacă Dumnezeu [ne] permite.
Tout cela nous le ferons, si Dieu le permet.
4 Fiindcă este imposibil pentru cei care au fost odată luminați și au gustat din darul ceresc și au fost făcuți părtași ai Duhului Sfânt,
Car il est impossible que ceux qui ont été une fois éclairés, qui ont goûté le don céleste, qui ont eu part à l'Esprit saint,
qui ont goûté l'excellente parole de Dieu et les richesses du monde à venir (aiōn g165)
6 Dacă vor cădea alături, să îi restaureze din nou la pocăință, văzând că ei crucifică din nou pentru ei înșiși pe Fiul lui Dumnezeu și îl expun rușinii publice.
et qui retombent, soient ramenés à la repentance par une seconde régénération, eux qui, pour leur propre compte, remettent en croix le Fils de Dieu et le vouent aux outrages!
7 Fiindcă pământul, care se adapă din ploaia care cade adesea peste el și rodește ierburi potrivite pentru cei prin care este lucrat, primește binecuvântare de la Dumnezeu;
En effet, une terre, arrosée par des pluies fréquentes et produisant des plantes utiles à ceux pour lesquels elle est cultivée, a part à la bénédiction de Dieu.
8 Dar cel care aduce spini și mărăcini este respins și aproape de blestem; al cărui sfârșit este să fie ars.
Mais si elle ne rapporte que des épines et des chardons», on l'abandonne, on la déclare presque maudite, on finit par y mettre le feu.
9 Dar suntem convinși referitor la voi, preaiubiților, de lucruri mai bune și care țin de salvare, deși vorbim astfel.
Cependant, bien-aimés, malgré ce langage, nous croyons pour vous à tout ce qu'il y a de mieux, à ce qui mène au salut.
10 Fiindcă Dumnezeu nu este nedrept să uite lucrarea voastră și munca dragostei, pe care ați arătat-o pentru numele lui, în aceea că ați servit și serviți sfinților.
Dieu est trop juste pour oublier votre activité, l'amour que vous avez montré pour son nom, les services passés et présents rendus par vous aux fidèles.
11 Și dorim ca fiecare dintre voi să arate aceeași sârguință spre deplina asigurare a speranței, până la sfârșit,
Nous désirons bien que chacun de vous montre jusqu'au bout le même zèle à affermir de plus en plus son espérance
12 Ca să nu fiți leneși, ci urmași ai celor ce prin credință și răbdare moștenesc promisiunile.
de manière à ne pas vous relâcher, mais à imiter ceux que leur foi et leur persévérance ont mis en possession de l'héritage promis.
13 Fiindcă Dumnezeu, când a promis lui Avraam, deoarece nu a putut să jure pe niciunul mai mare, a jurat pe sine însuși,
Quand Dieu fit sa promesse à Abraham (comme il ne pouvait prêter serment au nom d'un plus grand que lui, «il prêta serment sur son propre nom»),
14 Spunând: Cu adevărat, binecuvântând te voi binecuvânta și înmulțind te voi înmulți.
il dit: «Certes je te comblerai de bénédictions; certes je multiplierai beaucoup tes descendants».
15 Și, astfel, după ce a îndurat cu răbdare, a obținut promisiunea.
Et alors, sa persévérance lui obtint ce qui lui avait été promis.
16 Fiindcă oamenii, într-adevăr, jură pe unul mai mare; și un jurământ pentru confirmare este pentru ei sfârșitul întregii certe.
Les hommes, en effet, prêtent serment sur un plus grand qu'eux, et leur serment est une garantie, il met fin à toutes leurs discussions.
17 În același fel, Dumnezeu, cu atât mai mult voind să arate moștenitorilor promisiunii neschimbarea sfatului său, l-a confirmat printr-un jurământ,
Eh bien, Dieu, voulant expressément montrer à ceux qui devaient recevoir l'héritage promis que sa volonté est immuable, intervint par un serment,
18 Pentru ca, prin două lucruri de neschimbat, în care este imposibil pentru Dumnezeu să mintă, să avem o mângâiere tare, noi, care am fugit la locul de scăpare ca să apucăm speranța pusă înaintea noastră;
et il l'a fait pour que, par deux choses immuables, par lesquelles il était impossible que Dieu mentît, nous ayons un puissant encouragement qui soit notre refuge, nous saisissions l'espérance qui s'offre à nous.
19 Speranța pe care o avem ca pe o ancoră a sufletului, deopotrivă sigură și neclintită și care intră până dincolo de perdea,
Oui, cette espérance nous la tenons comme l'ancre de notre âme, ferme et solide, «elle pénètre dans le sanctuaire, derrière le voile»,
