Evrei 4
1 Așadar, fiindu-ne lăsată o promisiune de a intra în odihna lui, să ne temem ca nu cumva unora să le pară că unii nu ați ajuns la ea.
Therefore, we should be afraid, lest the promise of entering into his rest may be relinquished, and some of you may be judged to be lacking.
2 Pentru că nouă, ca și lor, ne-a fost predicată evanghelia; dar cuvântul predicat nu le-a folosit, nefiind amestecat cu credință în cei ce l-au auzit.
For this was announced to us in a similar manner as to them. But the mere hearing of the word did not benefit them, since it was not joined together with a faith in those things that they heard.
3 Fiindcă noi, care am crezut, intrăm în odihnă, cum a spus el: Așa cum am jurat în furia mea, dacă vor intra în odihna mea; cu toate că faptele fuseseră terminate de la întemeierea lumii.
For we who have believed shall enter into rest, in the same manner as he said: “So it is as I have sworn in my wrath: They shall not enter into my rest!” And certainly, this is when the works from the foundation of the world have been finished.
4 Fiindcă într-un loc oarecare a vorbit astfel despre ziua a șaptea: Și Dumnezeu s-a odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările lui.
For, in a certain place, he spoke about the seventh day in this manner: “And God rested on the seventh day from all his works.”
5 Și în acest loc din nou: Dacă vor intra în odihna mea.
And in this place again: “They shall not enter into my rest!”
6 De aceea văzând aceasta, rămâne că unii trebuie să intre în ea, iar cei cărora le-a fost predicată întâi nu au intrat din cauza necredinței.
Therefore, this is because certain ones remain who are to enter into it, and those to whom it was announced first did not enter into it, because of unbelief.
7 Din nou, rânduiește o zi anume, spunând în David: Astăzi, după atâta timp; cum se spune: Astăzi, dacă veți auzi vocea lui, nu vă împietriți inimile.
Again, he defines a certain day, after so much time, saying in David, “Today,” just as it was stated above, “If today you hear his voice, harden not your hearts.”
8 Căci dacă Isus le-ar fi dat odihnă, atunci nu ar mai fi vorbit el după aceea, despre o altă zi.
For if Jesus had offered them rest, he would never have spoken, afterward, about another day.
9 De aceea rămâne o odihnă pentru poporul lui Dumnezeu.
And so, there remains a Sabbath of rest for the people of God.
10 Fiindcă cel ce a intrat în odihna lui, s-a și oprit de la propriile lucrări, așa cum Dumnezeu s-a oprit de la propriile lucrări.
For whoever has entered into his rest, the same has also rested from his works, just as God did from his.
11 Așadar, să ne străduim să intrăm în acea odihnă, ca nu cumva cineva să cadă după același exemplu al necredinței.
Therefore, let us hasten to enter into that rest, so that no one may fall into the same example of unbelief.
12 Căci cuvântul lui Dumnezeu este viu și puternic și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri, străpungând până la separarea sufletului și a duhului și a încheieturilor și a măduvei și este cel ce discerne gândurile și intențiile inimii.
For the Word of God is living and effective: more piercing than any two-edged sword, reaching to the division even between the soul and the spirit, even between the joints and the marrow, and so it discerns the thoughts and intentions of the heart.
13 Și nu este creatură care să nu fie arătată înaintea lui, ci toate sunt goale și deschise ochilor celui cu care avem a face.
And there is no created thing that is invisible to his sight. For all things are naked and open to the eyes of him, about whom we are speaking.
14 Văzând atunci că avem un mare preot însemnat, care a trecut în ceruri, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ținem strâns mărturisirea noastră.
Therefore, since we have a great High Priest, who has pierced the heavens, Jesus the Son of God, we should hold to our confession.
15 Fiindcă nu avem un mare preot care nu poate să simtă compasiune pentru neputințele noastre, ci în toate a fost ispitit asemenea nouă, totuși fără păcat.
For we do not have a high priest who is unable to have compassion on our infirmities, but rather one who was tempted in all things, just as we are, yet without sin.
16 Să ne apropiem așadar cutezător de tronul harului, ca să obținem milă și să găsim har pentru a ajuta în timp de nevoie.
Therefore, let us go forth with confidence toward the throne of grace, so that we may obtain mercy, and find grace, in a helpful time.
