Evrei 3
1 De aceea, frați sfinți, părtași ai chemării cerești, luați aminte la Apostolul și Marele Preot al mărturisirii noastre, Cristos Isus,
Unde fratres sancti, vocationis cælestis participes, considerate Apostolum, et pontificem confessionis nostræ Iesum:
2 Care a fost credincios celui ce l-a rânduit, așa cum și Moise a fost credincios în toată casa lui.
qui fidelis est ei, qui fecit illum sicut et Moyses in omni domo eius.
3 Fiindcă acesta a fost considerat demn de mai multă glorie decât Moise, întrucât cel ce a zidit casa are o mai mare onoare decât casa.
Amplioris enim gloriæ iste præ Moyse dignus est habitus, quanto ampliorem honorem habet domus, qui fabricavit illam.
4 Căci fiecare casă este zidită de cineva, dar cel ce zidește toate este Dumnezeu.
Omnis namque domus fabricatur ab aliquo: qui autem omnia creavit, Deus est.
5 Și Moise, într-adevăr, a fost credincios în toată casa lui ca servitor, pentru mărturia acelor lucruri ce urmau să fie vorbite după aceea;
Et Moyses quidem fidelis erat in tota domo eius tamquam famulus, in testimonium eorum, quæ dicenda erant:
6 Dar Cristos ca fiu peste propria lui casă; a cărui casă suntem noi, dacă neclintit ținem strâns cutezanța și bucuria speranței, până la sfârșit.
Christus vero tamquam filius in domo sua: quæ domus sumus nos, si fiduciam, et gloriam spei usque ad finem, firmam retineamus.
7 De aceea, (așa cum spune Duhul Sfânt: Astăzi, dacă veți auzi vocea lui,
Quapropter sicut dicit Spiritus sanctus: Hodie si vocem eius audieritis,
8 Nu vă împietriți inimile, ca în răzvrătire, în ziua ispitirii în pustie,
nolite obdurare corda vestra, sicut in exacerbatione secundum diem tentationis in deserto,
9 Când părinții voștri m-au ispitit, m-au încercat și au văzut faptele mele patruzeci de ani.
ubi tentaverunt me patres vestri: probaverunt, et viderunt opera mea
10 De aceea m-am mâhnit pe această generație și am spus: Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor și nu au cunoscut căile mele.
quadraginta annis: Propter quod infensus fui generationi huic, et dixi: Semper errant corde. Ipsi autem non cognoverunt vias meas,
11 Așa că am jurat în furia mea: Nu vor intra în odihna mea).
sicut iuravi in ira mea: Si introibunt in requiem meam.
12 Luați seama, fraților, ca nu cumva să fie în vreunul dintre voi o inimă rea a necredinței, pentru a se îndepărta de Dumnezeul cel viu.
Videte fratres, ne forte sit in aliquo vestrum cor malum incredulitatis, discedendi a Deo vivo:
13 Ci îndemnați-vă zilnic unii pe alții, cât timp se spune: Astăzi, ca nu cumva să fie vreunul dintre voi împietrit prin înșelătoria păcatului.
sed adhortamini vosmetipsos per singulos dies, donec Hodie cognominatur, ut non obduretur quis ex vobis fallacia peccati.
14 Fiindcă suntem făcuți părtași ai lui Cristos, dacă ținem strâns începutul încrederii noastre neclintit până la sfârșit;
Participes enim Christi effecti sumus: si tamen initium substantiæ eius usque ad finem firmum retineamus.
15 Deoarece se spune: Astăzi, dacă veți auzi vocea lui, nu vă împietriți inimile ca în răzvrătire.
Dum dicitur: Hodie si vocem eius audieritis, nolite obdurare corda vestra, quemadmodum in illa exacerbatione.
16 Fiindcă unii, după ce au auzit, s-au răzvrătit; însă nu toți care au ieșit din Egipt, prin Moise.
Quidam enim audientes exacerbaverunt: sed non universi qui profecti sunt ex Ægypto per Moysen.
17 Dar pe cine s-a mâhnit el patruzeci de ani? Nu pe cei ce au păcătuit, ale căror trupuri moarte au căzut în pustie?
Quibus autem infensus est quadraginta annis? Nonne illis, qui peccaverunt, quorum cadavera prostrata sunt in deserto?
18 Și cui a jurat el că nu vor intra în odihna lui, dacă nu celor ce nu au crezut?
Quibus autem iuravit non introire in requiem ipsius, nisi illis, qui increduli fuerunt?
19 Așadar, vedem că nu au putut să intre din cauza necredinței.
Et videmus, quia non potuerunt introire propter incredulitatem.
