Evrei 3
1 De aceea, frați sfinți, părtași ai chemării cerești, luați aminte la Apostolul și Marele Preot al mărturisirii noastre, Cristos Isus,
Therefore, Christian Brothers, you who, all alike, have received the Call from Heaven, fix your attention on Jesus, the Apostle and High Priest of our Religion.
2 Care a fost credincios celui ce l-a rânduit, așa cum și Moise a fost credincios în toată casa lui.
See how faithful he was to the God who appointed him, as Moses was in the whole House of God.
3 Fiindcă acesta a fost considerat demn de mai multă glorie decât Moise, întrucât cel ce a zidit casa are o mai mare onoare decât casa.
He has been deemed worthy of far higher honour than Moses, just as the founder of the House is held in greater regard than the House itself.
4 Căci fiecare casă este zidită de cineva, dar cel ce zidește toate este Dumnezeu.
For every House has its founder, and the founder of the universe is God.
5 Și Moise, într-adevăr, a fost credincios în toată casa lui ca servitor, pentru mărturia acelor lucruri ce urmau să fie vorbite după aceea;
While the faithful service of Moses in the whole House of God was that of a servant, whose duty was to bear testimony to a Message still to come,
6 Dar Cristos ca fiu peste propria lui casă; a cărui casă suntem noi, dacă neclintit ținem strâns cutezanța și bucuria speranței, până la sfârșit.
the faithfulness of Christ was that of a Son set over the House of God. And we are his House — if only we retain, unshaken to the end, the courage and confidence inspired by our hope.
7 De aceea, (așa cum spune Duhul Sfânt: Astăzi, dacă veți auzi vocea lui,
Therefore, as the Holy Spirit says — ‘If to-day you hear God’s voice,
8 Nu vă împietriți inimile, ca în răzvrătire, în ziua ispitirii în pustie,
harden not your hearts, as when Israel provoked me On the day when they tried my patience in the desert,
9 Când părinții voștri m-au ispitit, m-au încercat și au văzut faptele mele patruzeci de ani.
Where your ancestors tried my forbearance, And saw my mighty deeds for forty years.
10 De aceea m-am mâhnit pe această generație și am spus: Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor și nu au cunoscut căile mele.
Therefore I was sorely vexed with that generation, And I said — “Their hearts are always straying; They have never learned my ways”;
11 Așa că am jurat în furia mea: Nu vor intra în odihna mea).
While in my wrath I swore — “They shall never enter upon my Rest.”’
12 Luați seama, fraților, ca nu cumva să fie în vreunul dintre voi o inimă rea a necredinței, pentru a se îndepărta de Dumnezeul cel viu.
Be careful, Brothers, that there is never found in any one of you a wicked and faithless heart, shown by his separating himself from the Living God.
13 Ci îndemnați-vă zilnic unii pe alții, cât timp se spune: Astăzi, ca nu cumva să fie vreunul dintre voi împietrit prin înșelătoria păcatului.
Rather encourage one another daily — while there is a ‘To-day’ — to prevent any one among you from being hardened by the deceitfulness of Sin.
14 Fiindcă suntem făcuți părtași ai lui Cristos, dacă ținem strâns începutul încrederii noastre neclintit până la sfârșit;
For we now all share in the Christ, if indeed we retain, unshaken to the end, the confidence that we had at the first.
15 Deoarece se spune: Astăzi, dacă veți auzi vocea lui, nu vă împietriți inimile ca în răzvrătire.
To use the words of Scripture — ‘If to-day you hear God’s voice, Harden not your hearts, as when Israel provoked me.’
16 Fiindcă unii, după ce au auzit, s-au răzvrătit; însă nu toți care au ieșit din Egipt, prin Moise.
Who were they who heard God speak and yet provoked him? Were not they all those who left Egypt under the leadership of Moses?
17 Dar pe cine s-a mâhnit el patruzeci de ani? Nu pe cei ce au păcătuit, ale căror trupuri moarte au căzut în pustie?
And with whom was it that God was sorely vexed for forty years? Was not it with those who had sinned, and who fell dead in the desert?
18 Și cui a jurat el că nu vor intra în odihna lui, dacă nu celor ce nu au crezut?
And who were they to whom God swore that they should not enter upon his rest, if not those who had proved faithless?
19 Așadar, vedem că nu au putut să intre din cauza necredinței.
We see, then, that they failed to enter upon it because of their want of faith.
