Evrei 2
1 De aceea ar trebui să dăm cea mai mare atenție lucrurilor pe care le-am auzit, ca niciodată să nu le lăsăm să treacă pe lângă noi.
Ось чому ми повинні приділяти особливу увагу почутому, щоб не ослабнути у [вірі].
2 Căci dacă cuvântul vorbit prin îngeri a fost neclintit, și fiecare încălcare de lege și neascultare a primit o dreaptă răsplătire;
Бо якщо слово, сказане через ангелів, було непохитним, а кожне порушення та непослух отримало справедливе покарання,
3 Cum vom scăpa noi dacă neglijăm o salvare atât de mare? Care, întâi a început să fie vorbită de Domnul, și ne-a fost confirmată prin cei ce l-au auzit,
то як ми уникнемо його, якщо нехтуємо таким великим спасінням, яке спочатку було проголошене через Господа й підтверджене нам тими, хто [Його] почув?
4 Dumnezeu de asemenea aducându-le mărturie, deopotrivă cu semne și minuni și diferite miracole și daruri ale Duhului Sfânt, conform voii sale.
Бог же засвідчував про нього знаменнями, чудесами, різними вчинками та дарами Святого Духа, розподіленими згідно з Його волею.
5 Fiindcă nu îngerilor le-a supus lumea ce are să vină, despre care vorbim.
Бо не ангелам Він підкорив майбутній світ, про який ми говоримо.
6 Iar unul, într-un anume loc a adeverit, spunând: Ce este omul, ca să îți amintești de el? Sau fiul omului, ca să îl cercetezi?
Але як дехто засвідчив: «Хто така людина, що Ти пам’ятаєш про неї, і хто син людський, що Ти турбуєшся про нього?
7 L-ai făcut puțin mai prejos decât îngerii, l-ai încoronat cu glorie și onoare și l-ai așezat peste lucrările mâinilor tale;
Лише трохи применшив Ти його перед ангелами і славою та величчю коронував його.
8 Toate le-ai supus sub picioarele lui. Căci prin faptul că el a supus toate sub el, nu i-a lăsat nimic nesupus. Dar acum, încă nu vedem toate cele supuse lui.
Ти усе підкорив йому під ноги». Підкоривши все людині, Бог нічого не залишив непідкореним. Однак зараз ми ще не бачимо, щоб усе було їй підкорене.
9 Dar vedem pe Isus, care a fost făcut puțin mai prejos decât îngerii, pentru suferirea morții, încoronat cu glorie și onoare, ca prin harul lui Dumnezeu, să guste moartea pentru fiecare om.
Але ми бачимо, що Ісус, Якого трохи було применшено перед ангелами, тепер увінчаний славою та честю, бо Він постраждав та зазнав смерті, щоб завдяки Божій благодаті скуштувати смерть за всіх.
10 Fiindcă i se cuvenea lui, pentru care sunt toate și prin care sunt toate, în aducerea multor fii la glorie, să desăvârșească pe căpetenia salvării lor prin suferințe.
Бо належало, щоб Той, через Кого все і для Кого все, і Хто привів багатьох синів до слави, зробив досконалим Засновника їхнього спасіння через страждання.
11 Fiindcă deopotrivă cel ce sfințește și cei sfințiți, sunt toți dintr-unul; din care cauză, nu se rușinează să îi numească frați,
Адже Той, Хто освячує, і ті, що освячені, – усі від Одного. Тому Він не соромиться називати їх братами,
12 Spunând: Voi vesti numele tău fraților mei, în mijlocul bisericii îți voi cânta laudă.
кажучи: «Я звіщатиму ім’я Твоє братам моїм, посеред зібрання хвалитиму Тебе».
13 Și din nou: Eu îmi voi pune încrederea în el. Și din nou: Iată, eu și copiii pe care mi i-a dat Dumnezeu.
І знову: «Я надіятимусь на Нього!», а також: «Ось Я і діти, яких дав мені Бог!»
14 Fiindcă, după cum copiii sunt părtași cărnii și sângelui, în același fel și el s-a împărtășit din aceleași, pentru ca prin moarte să nimicească pe cel ce avea puterea morții, care este diavolul,
А оскільки діти є спільниками крові й плоті, Він теж став подібним до [них], щоб через Свою смерть знищити силу того, хто має владу смерті, тобто диявола,
15 Și să elibereze pe aceia care, prin frica morții, erau toată viața lor supuși robiei.
і звільнити тих, що все життя були в рабстві через страх смерті.
16 Fiindcă, într-adevăr, nu a luat asupra lui natura îngerilor, ci a luat asupra lui sămânța lui Avraam.
Бо, безумовно, Він допомагає не ангелам, а нащадкам Авраама.
17 De aceea în toate i se cuvenea a fi făcut asemenea fraților săi, ca să fie mare preot milos și credincios în cele privitoare la Dumnezeu, pentru a face împăcare pentru păcatele poporului.
Саме тому Йому треба було уподібнитись до Своїх братів, щоб бути милосердним і вірним Первосвященником перед Богом та здійснити примирення за гріхи народу.
18 Fiindcă, în aceea că el însuși a suferit, fiind ispitit, este în stare să ajute pe cei ispitiți.
І оскільки Він Сам страждав, зносячи випробування, то може допомогти й тим, хто також зносить випробування.
