Geneză 32
1 Şi Iacob a plecat pe calea sa şi l-au întâlnit îngerii lui Dumnezeu.
Jacob also went on the journey he had begun: and the angels of God met him.
2 Şi când Iacob i-a văzut, a spus: Aceasta este oştirea lui Dumnezeu; şi a pus numele acelui loc, Mahanaim.
And when he saw them, he said: These are the camps of God, and he called the name of that place Mahanaim, that is, Camps.
3 Şi Iacob a trimis mesageri înaintea lui la Esau, fratele său, până în ţara lui Seir, ţinutul lui Edom.
And he sent messengers before him to Esau his brother to the land of Seir to the country of Edom:
4 Şi le-a poruncit, spunând: Astfel să vorbiţi domnului meu Esau: Servitorul tău, Iacob, spune astfel: Eu am locuit temporar cu Laban şi am rămas acolo până acum;
And he commanded them, saying: Thus shall ye speak to my lord Esau: Thus saith thy brother Jacob: I have sojourned with Laban, and have been with him until this day.
5 Şi am boi şi măgari, turme şi servitori şi servitoare; şi am trimis pentru a spune domnului meu, ca să găsesc har înaintea ochilor tăi.
I have oxen, and asses, and sheep, and menservants, and womenservants: and now I send a message to my lord, that I may find favour in thy sight.
6 Şi mesagerii s-au întors la Iacob, spunând: Am mers la fratele tău, Esau; şi de asemenea el vine să te întâlnească şi patru sute de bărbaţi cu el.
And the messengers returned to Jacob, saying: We came to Esau thy brother, and behold he cometh with speed to meet thee with four hundred men.
7 Atunci Iacob a fost grozav de înspăimântat şi tulburat şi a împărţit oamenii care erau cu el şi turmele şi cirezile şi cămilele, în două cete;
Then Jacob was greatly afraid; and in his fear divided the people that was with him, and the flocks, and the sheep, and the oxen, and the camels, into two companies,
8 Şi a spus: Dacă Esau vine la una din cete şi o loveşte, atunci cealaltă ceată care rămâne va scăpa.
Saying: If Esau come to one company and destroy it, the other company that is left shall escape.
9 Şi Iacob a spus: Dumnezeul tatălui meu Avraam şi Dumnezeul tatălui meu Isaac, DOMNUL care mi-a spus: Întoarce-te în ţara ta şi la rudele tale şi mă voi purta bine cu tine;
And Jacob said: O God of my father Abraham, and God of my father Isaac, O Lord, who saidst to me: Return to thy land and to the place of thy birth, and I will do well for thee,
10 Eu nu sunt demn nici de cea mai mică din toate îndurările şi de tot adevărul pe care l-ai arătat servitorului tău; căci cu toiagul meu am trecut acest Iordan; şi acum eu am devenit două cete.
I am not worthy of the least of all thy mercies, and of thy truth which thou hast fulfilled to thy servant. With my staff I passed over this Jordan; and now I return with two companies.
11 Scapă-mă, te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau, pentru că mă tem de el, ca nu cumva să vină şi să mă lovească pe mine şi pe mamă cu copiii.
Deliver me from the hand of my brother Esau, for I am greatly afraid of him: lest perhaps he come, and kill the mother with the children.
12 Şi ai spus: Cu adevărat îţi voi face bine şi voi face sămânţa ta precum nisipul mării, care nu poate fi numărat din cauza mulţimii lui.
Thou didst say that thou wouldst do well by me, and multiply my seed like the sand of the sea, which cannot be numbered for multitude.
13 Şi a rămas acolo în acea noapte; şi a luat din ceea ce îi cădea la mână un dar pentru fratele său, Esau;
And when he had slept there that night, he set apart, of the things which he had, presents for his brother Esau.
14 Două sute de capre şi douăzeci de ţapi, două sute de oi şi douăzeci de berbeci,
Two hundred she goats, twenty he goats, two hundred ewes, and twenty rams,
15 Treizeci de cămile de lapte cu mânjii lor, patruzeci de viţele şi zece tauri, douăzeci de măgăriţe şi zece măgăruşi.
Thirty milch camels with their colts, forty kine, and twenty bulls, twenty she asses, and ten of their foals.
16 Şi le-a dat în mâna servitorilor săi, fiecare turmă în parte; şi a spus servitorilor săi: Treceţi înaintea mea şi lăsaţi o distanţă între turmă şi turmă.
And he sent them by the hands of his servants, every drove by itself, and he said to his servants: Go before me, and let there be a space between drove and drove.
17 Şi a poruncit celui din frunte, spunând: Când Esau, fratele meu, te întâlneşte şi te întreabă, spunând: Al cui eşti tu? Şi încotro mergi? Şi ale cui sunt acestea care merg înaintea ta?
And he commanded the first, saying: If thou meet my brother Esau, and he ask thee: Whose art thou? or whither goest thou? or whose are these before thee?
18 Atunci spune: Acestea sunt ale servitorului tău Iacob; acesta este un dar trimis domnului meu, Esau; şi, iată, el de asemenea este în spatele nostru.
Thou shalt answer: Thy servant Jacob’s: he hath sent them as a present to my lord Esau: and he cometh after us.
19 Şi aşa a poruncit celui de al doilea şi celui de al treilea şi tuturor celor ce urmau turmelor, spunând: În acest fel vorbiţi-i lui Esau, când îl găsiţi.
In like manner he commanded the second and the third, and all that followed the droves, saying: Speak ye the same words to Esau, when ye find him.
20 Şi spuneţi mai departe: Iată, servitorul tău, Iacob, este în spatele nostru. Căci a spus: Îl voi linişti cu darul care merge înaintea mea şi după aceea îi voi vedea faţa; poate că îl va accepta de la mine.
And ye shall add: Thy servant Jacob himself also followeth after us: for he said: I will appease him with the presents that go before, and afterwards I will see him, perhaps he will be gracious to me.
21 Astfel darul a mers, trecând înaintea lui; şi el însuşi a rămas în acea noapte cu ceata.
So the presents went before him, but himself lodged that night in the camp.
22 Şi s-a ridicat în acea noapte şi a luat pe cele două soţii ale lui şi pe cele două servitoare ale lui şi pe cei unsprezece fii ai săi şi a trecut peste vadul pârâului Iaboc.
And rising early he took his two wives, and his two handmaids, with his eleven sons, and passed over the ford of Jaboc.
23 Şi i-a luat şi i-a trimis peste pârâu şi a trimis dincolo tot ce avea.
And when all things were brought over that belonged to him,
24 Şi Iacob a fost lăsat singur; şi acolo s-a luptat un bărbat cu el până la răsăritul zilei.
He remained alone: and behold a man wrestled with him till morning.
25 Iar când a văzut că nu îl învinge, a atins adâncitura coapsei lui; şi adâncitura coapsei lui Iacob a fost scrântită din încheietură, pe când se lupta cu el.
And when he saw that he could not overcome him, he touched the sinew of his thigh, and forthwith it shrank.
26 Şi a spus: Lasă-mă să plec, pentru că ziua răsare. Iar el a spus: Nu te voi lăsa să pleci, decât dacă mă binecuvântezi.
And he said to him: Let me go, for it is break of day. He answered: I will not let thee go except thou bless me.
27 Iar el i-a spus: Care este numele tău? Şi a spus: Iacob.
And he said: What is thy name? He answered: Jacob.
28 Iar el a spus: Numele tău nu se va mai numi Iacob, ci Israel: căci ca un prinţ ai putere cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai învins.
But he said: Thy name shall not be called Jacob, but Israel: for if thou hast been strong against God, how much more shalt thou prevail against men?
29 Şi Iacob l-a întrebat şi a spus: Spune-mi, te rog, numele tău. Iar el a spus: Pentru ce este aceasta că tu cercetezi după numele meu? Şi l-a binecuvântat acolo.
Jacob asked him, Tell me by what name art thou called? He answered: Why dost thou ask my name? And he blessed him in the same place.
30 Şi Iacob a chemat numele locului, Peniel, pentru că: Am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă şi viaţa mea este păstrată.
And Jacob called the name of the place Phanuel, saying: I have seen God face to face, and my soul has been saved.
31 Şi în timp ce trecea de Peniel, soarele a răsărit peste Iacob, iar el şchiopăta din coapsa lui.
And immediately the sun rose upon him, after he was past Phanuel; but he halted on his foot.
32 De aceea copiii lui Israel nu mănâncă din tendonul care s-a scurtat, care este peste adâncitura coapsei, până în această zi, pentru că el a atins adâncitura coapsei lui Iacob în tendonul care s-a scurtat.
Therefore the children of Israel, unto this day, eat not the sinew, that shrank in Jacob’s thigh: because he touched the sinew of his thigh and it shrank.
